Planeta aceasta care face și vântură miliarde de euro la fiecare „Clasico” vrea ca din aceste spectacole megatelevizate și excelent vândute, după fiecare episod, să rezulte atât eroi de coverstory, cât și vinovați. Seara de 18 ianuarie n-a produs eroi. N-a fost cazul, nici măcar Abidal nu poate fi socotit erou. Erou a fost când a revenit pe teren după acea boală cruntă, nu pentru că a marcat la 32 de ani abia al doilea gol al carierei. Vinovații au fost identificați, iar acum sunt supuși oprobiului planetar. Pepe și Mourinho sau Mourinho și Pepe, nu ordinea contează, ci intensitatea cu care sunt blamați.
Pepe calcă oameni pe mână, iar moraliștii celor două emisfere își flutură indignarea. Într-o lume în care au existat și au supraviețiuit specii de-o violență dovedită, de la Harald Schumacher la Nobby Stiles, Pepe e un ciomăgar de copii și juniori, rămas neeliminat doar fiindcă ochiul camerelor TV e și mai vigilent, dar și mai performant decât ochiul arbitrului. Dacă lui Pepe i se poate găsi o vină, aceea este că nu l-a luat pe Puyol pe piept la golul egalizator și l-a lăsat liber cinci metri.
Mourinho își permite, în viziunea acelorași arătători cu degetul, să impună un joc defensiv unei echipe ofensive prin definiție, ca Real Madrid. Că bagă trei mijlocași de apărare, că nu atacă destul. Cei care spun asta au ca temei avalanșa ofensivă a Realului, care în campionat are atac mai bun decât Barcelona și cinci puncte în plus, în ciuda înfrângerii din meciul direct. Ar vrea să vadă Realul prăvălit asupra porții catalane, așa cum se repede asupra Granadei, Gijonului sau altor figuri de plan secund ale Primerei.
Ei, bine, cel puțin pentru moment nu se poate. În acest moment Barcelona e o echipă mai bună decât Realul, iar faptul că are puncte mai puține e cauzat de prostiile pe care le-a făcut în anumite meciuri, plus de câteva erori de arbitraj. În luptă dreaptă, Realul n-are nici o șansă, iar Mourinho știe asta. Motiv pentru care el, cel care asediază celelalte redute, urmărește doar să se agațe de derby-uri. În cel despre care vorbim, a avut exact ce-i trebuia. 1-0 în minutul 11 și o linie de trei măturători în fața moriștii lui Pep. În fața unui adversar normal, sunt argumente suficiente. În fața Barcelonei, n-ajung. Pentru a-i face față, probabil c-ar fi nevoie de 30 de mijlocași defensivi, nu doar de trei.
Cât despre Barca, pare mai bună ca oricând. Messi e Messi, dar pentru cunoscători motoarele au fost mereu Xavi și Iniesta. Dacă alături de cei doi îl aclimatizezi și pe Cesc, nu-ți mai trebuie decât cuiul încălzit cu care să-ți gravezi numele pe trofee.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER