Din amvoanele ortodoxiei românești pleacă rugăciuni fierbinți întru sănătatea unor necredincioși întru Domnul, precum arabii de la Al Hilal. Prin potențiala plecare a lui Wesley, patria e eliberată de un duh rău, care chiar dacă n-a luat titlul vreme de trei ani, amenința că poate să-l ia anul ăsta.
Toată lumea îl căinează pe Adrian Porumboiu că nu-l poate ține pe Wesley, dar cine din România ar fi putut?! Mare lucru e că a reușit să-l oprească de alte ori și păcat e că o echipă care a avut un asemenea fotbalist nu și-a putut trece în palmares un trofeu.
Aseară, când telenovela începută în urmă cu 24 de ore părea că s-a sfârșit, Adrian Porumboiu a făcut mișcare pe terenul pe care echipa sa, în ochii multora pe drept cuvânt descompletată, se antrena. Răcoarea serii alunga fierbințeala de peste zi din birou, iar gândurile fostului arbitru zburau undeva departe, dincolo de malul asiatic al Bosforului, unde e casa lui Fener. Telefonul, obiect incandescent, adus la temperatura fierului roșu de sutele de apeluri zilnice, abia aștepta să fie butonat la ceas de seară, până târziu în noapte. Se vorbește de Marica, de Junior Morais, se mai scurge tot dinspre Bosfor, zvonul cu Mutu, care are mult sirop dulceag, dar poate prinde și ceva aluat. În zori, când butoanele telefonului se vor răci iarăși, probabil că Vasluiul va avea iarăși un atacant de peste 20 de goluri pe sezon, iar mâine la vecernie din amvoanele creștine nimeni nu se va mai ruga pentru sănătatea arabilor.
Și încă ceva. La Fener, Wesley n-avea drept de joc. Cel care va veni în locul său, va intra direct în infernul de-acolo, așa cum a intrat Marius Niculae în Giulești, deosebindu-i pe noii colegi Varela și Cauet doar după post și după numărul de pe spate. Când ai valoare, te integrezi imediat, oriunde.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER