Copiii Podului Grant

Când mulți i-au prezis că se va îneca la mal, Rapidul a trecut Podul Grant și a ajuns în finala Cupei. Drumul a fost istovitor, plin de capcane și de emoții. Wesley i-a așteptat în mijlocul punții, gata să le strice cheful de plimbare. Au tras o sperietură zdravănă și au mers mai departe. Îi obliga tradiția, doar sunt supraviețuitori ai competiției surprizelor.

Umilința face parte din bagajul unui campion care nu a primit în viață nimic de pomană. Rapidul s-a retras în repriza secundă, a trecut la munca de jos, poate la îndemnul lui Răzvan, poate speriată de îmblânzitorii de mingi. Sânmărtean, Wesley și Adailton au provocat nu doar teamă, ci și nostalgie în Giulești, acolo unde bătrâna arenă mai suspină după Baratki, Ozon sau Goanță. Rapidul lui Lucescu jr. poartă mai degrabă salopetele muncitorilor de la Atelierele Grivița. Construiește cu transpirație și zel. Ignacio i-a reproșat că a uzat de toate trucurile pentru a-și atinge scopul. Portughezul e mai nou prin cartier. Nu a avut timp să observe că lângă stadion e Teatrul Giulești.
Uneori, efortul e răsplătit. Și atunci Alexa poate să-i țină locul lui Pancu și să înscrie un gol la care trebuie să aștepți reluarea să te convingi că Dan a trecut de la Ortopedie la Chirurgie Estetică. Răzvan își poate trage sufletul. Garda personală nu l-a trădat. Deac a dat o pasă decisivă, Roman a înscris, Nicolae Grigore n-a ratat șansa oferită de un fundaș aiurit. Doar Surdu a continuat să se zbată în van. Probabil că se menajează pentru finală.

Vasluiul merită mai mult. Are o fascinantă putere de autodistrugere. Ce desenează mingicarii, șterg clovnii cumpărați de pe internet sau ochiți de pe DVD-uri. Până și un profesionist ca Adailton a cedat în final, enervat de decizia arbitrului, când toată frustrarea unui sezon ca și ratat s-a adunat în furie. E genul de meci în care ambele combatante merită felicitate. Dar cine îl poate consola pe Wesley?
Tribuna a avut farmec chiar și fără bărbați. Copiii știu să cânte, au fost bine instruiți. Rapidul joacă finala, semn că-și respectă istoria. Până atunci, trage cu ochiul spre clasamentul primei ligi. Salopetele încă nu s-au rupt.