Oltenași să fim uniți, că noi i-am bătut pe Leeds”. Sunt cuvinte și victorii ce nu sunt acoperite de aluviunile vieții. Craiova a fost o stare de spirit, un pumn ridicat în aer, un vas în furtună. A fost o vreme echipa națională și prilejul de a fi împreună. Nici un sacrificiu nu era prea mare pentru a prinde un loc pe „Central” când „Știința” lua peste picior calculele hârtiei și prognozele posomorâte. Înaintea partidei cu Fiorentina din octombrie 1973, șase copii au dormit pe stadion, în chioșcurile Loto-Pronosport, și au fost răsplătiți de Ion Oblemenco cu un gol cât o calificare.
Suntem în alt secol și Universitatea nu mai există. Nu-i auzim numele când se anunță etapa, nu o zărim când citim clasamentul. Mircea Sandu îi comentează sentința cu glas rece și indiferent, de parcă „Știința” și Timișoara joacă în vreun campionat african și nu sub patronajul instituției pe care o conduce. Nu-i cântați prohodul. Craiova nu a murit, s-a ascuns în sufletele celor care o iubesc. Unii dintre ei au ieșit vineri seară, în stradă, să o strige pe nume. În jur de 2.000 de craioveni și-au dat întâlnire în piață. Înfiorător de puțini, în orașul unde, în urmă cu 10 ani, 10.000 de fani au rămas în spatele porților arenei la un meci memorabil cu Steaua. Și atunci suporterii au trăit iluzia că Universitatea își va recâștiga demnitatea.
Un lanț al trădărilor a gâtuit zi de zi Craiova. Nețoiu și Dinel au provocat revolte populare, au trezit orgoliul oltenilor. Ce nu au reușit patronii nocivi și regimul comunist a izbutit Mititelu. I-a divizat pe craioveni, i-a împărțit în tabere ireconciliabile. O parte a galeriei e bănuită că e dirijată de finanțatorul echipei. Ceilalți refuză să-i fie complici. Un conflict intern din care are de pierdut echipa. O peluză rebelă și inventivă, divizată de un as al manipulării.
Federația e responsabilă pentru decizia criminală de a-i lăsa orfani pe suporteri. O hotârâre pripită și mult prea aspră. Mititelu e însă vinovat că i-a refuzat „Științei” ultima speranță, că nu și-a respectat cuvântul. Când unul dintre ai tăi te aruncă în bătaia puștii, e greu să eviți glonțul.
Orașul a asistat pasiv la drama Universității. Primarul s-a ascuns în spatele fântânilor și, mai târziu, în spatele gratiilor. Fostele glorii au capitulat, nu s-au mobilizat decât la miuțe. Craiovenii au suferit prea mult timp ca să mai simtă durerea. Poate așa se explică liniștea ce a cuprins Bănia. Așteptăm ca Universitatea să revină în joc, să se repare nedreptatea. Până atunci, ar fi cazul ca oltenii să-și regăsească spiritul de echipă și să se descotorosească de trădători și uzurpatori.
Alin Fornade
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER