Craiova lui Bornescu

Nu, n-am visat. A fost aievea. Îl ciupești pe cel de lângă tine să te convingi că nu e o născocire a imaginației. „Simt o durere foarte mare în suflet că Universitatea Craiova nu mai este”. Da, „Știința” a existat, nu e doar o poveste. Martor e și Mircea Bornescu, care a plecat cu lacrimi în ochi din Bănie, cu doi ani înainte ca Universitatea să fie condamnată la moarte. Când a venit la Craiova, în 2005, liga secundă era cea mai mare nenorocire ivită sub cerul alb-albastru. Astăzi, Bănia ar jubila dacă echipa ar fi luată în calculele pentru promovare indiferent de eșalon. Deocamdată, e imposibil. Patronul atacă federația cu petarde, iar când fumul se risipește, orașul își reia viața ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Îți vine să-i tragi de mânecă pe trecători, să-i scoți din letargie, să-i întrebi dacă nu au pierdut ceva. Un prieten drag, o parte din viață, o echipă de fotbal.

Și atunci îi dăm din nou cuvântul lui Bornescu, să întrerupă ora de liniște. Vă mai amintiți, craioveni? „Promovarea,victoria cu Dinamo, când am bătut cu 2-0, victoria cu 4-1 cu CFR, au fost cele mai frumoase momente. Mă căutase Steaua când am semnat cu Universitatea, dar am ales Craiova pentru că doream să joc, să acumulez experiență. Craiova și Rapid sunt echipele mele de suflet”.
Bornescu spune că Mititelu nu a reușit, fiindcă i s-au pus mereu piedici în Craiova. Fostul portar crede că a fost greșită strategia patronului „Științei” de a miza pe tineri, deoarece foarte rar poți face performanță fără jucători cu experiență. Oferă un răspuns evaziv când e întrebat de ce a ratat Craiova cupele europene într-un meci cu Vasluiul. „S-au întâmplat foarte multe lucruri negative între noi. Nu are rost acum să le discutăm. Atunci a murit o echipă frumoasă”. Poate că, dacă lucrurile ar fi lămurite, ar fi mai ușor să salvăm pacientul.

Înainte de a semna în decembrie cu „U” Cluj, Bornescu a avut o discuție cu Adrian Mititelu, gata să joace din nou în liga secundă în cazul în care „Știința” ar fi primit licența. Craiova n-a luat licența, n-a mai luat trofee din secolul trecut. Dar, in pofida anilor de secetă și a promisiunilor mereu încălcate, cine a cunoscut-o nu o va uita niciodată. Întrebați-l pe Bornescu.