Planeta lui Bozovici s-a scufundat sâmbătă. A primit o veste teribilă. I-a murit mama. Nu există leac pentru o asemenea durere, nu sunt sfaturi sau cuvinte care să mângâie un suflet rănit. Vladimir nu a cerut compasiune. Și-a luat tricoul și a intrat pe teren. Cu capul sus, cu o banderolă neagră pe braț. Un semn de recunoștință pentru părintele care i-a îndrumat primii pași spre sport, un gest de respect pentru un club obișnuit cu suferința. Nu știm dacă a fost un semn divin, dar primul gol s-a marcat chiar în minutul 19, numărul de pe echipamentul muntenegreanului, care a pasat decisiv. Bozovici a avut răbdare să-l aștepte pe Herea, a centrat lung, iar Ovidiu a înscris cu capul. Bozo nu s-a manifestat la gol, dar colegii au arătat tribunei un tricou cu un mesaj de încurajare pentru fundașul stânga.
Poate că drama lui Bozovici a strîns vestiarul, i-a mobilizat pe giuleșteni. Cînd ai un astfel de caracter în lot, e mai ușor să nu-ți pierzi reperele. După 5-0 la Cluj, te întrebi cum a putut Rapidul să piardă meciurile cu Chiajna și cu Ceahlăul. Răspunsul e în gena Giuleștiului, acolo unde zâmbetele apar când lacrimile înfrângerii nu s-au uscat. O lume surprinzătoare, frumoasă, de care te legi pe viață și nu-ți pare rău. Bozovici e acum unul de-al lor, nici soarta nu i-a putut despărți.
Rapid nu e niciodată singură. Cîteva sute de fani au însoțit-o și la Cluj, unde au cîntat tot timpul, iar tobele au chemat echipa la luptă. Au fost cinci goluri frumoase, dar cel al lui Grigorie a purtat amprenta Giuleștiului. A driblat până la limita răbdării, iar, când te-ai fi așteptat ca un clujean să-l blocheze, balonul era în plasă. Răzvan Lucescu susține că titlul e pierdut. Să nu-l credeți. Priviți-l pe Bozovici, fundașul care nu a renunțat la joc. Îl zăriți în stânga, acolo unde bate inima Rapidului.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER