Capitala dă ora exactă. Nu vă fixați ceasul după orologiul din „Ștefan cel Mare”. Riscați să pățiți ca Moți, să ajungeți cu o secundă mai târziu la întâlnire. Punctualitatea nu este una dintre calitățile clubului Dinamo. În fiecare an promite să vină la timp și mereu ratează momentele cele mai importante. Luni seară a irosit un nou prilej de a-și reabilita imaginea de etern intârziat. Spiritul de luptă a intrat în hibernare, ambiția a fost înlocuită de rutină. Cornel Dinu trebuie să-și reia meditațiile. Dinamo de azi este o echipă absentă de la lecțiile despre propria istorie.
Din teren a lipsit Gabriel Torje, scos de pe culoarul de alergare, dezbrăcat din mers de tricoul alb-roșu și vândut cu surle și trambițe la Udinese. Ar fi fost nevoie de explozia, viteza și fantezia lui Torje. Pe locul timișoreanului din vestiar acționarii au asezat un castron plin de gogoși aburinde, specialitatea casei. Unul dintre bucătari s-a mutat la Miami, pentru a dribla convocările la Tribunal, dar meniul nu s-a schimbat. Conducerea echipei lui Dudu Georgescu sau Dumitrache e prizoniera fraților-impresari Becali. Nu e de mirare ca în „Ștefan cel Mare” acul ceasornicului a rămas în urmă. Giovanni se laudă că a facut bani serioși la Napoli, vânzându-le italienilor ceasuri din aur. Metalul era veritabil, mecanismul era un știft. Giovanni și-a pastrat îndemnarea și la fotbal cu complicitatea unor conducători lacomi și slabi. Dinamo a colecționat trofee interne și echipa a cedat la primele testări din cupele europene.
Jucătorii vin și pleacă, suporterii înghit toate umilințele. Vorskla Poltava și Steaua sunt ultimele hapuri. Protestele galeriei n-au avut încă ecou, loja e antifonată. Sigur, ni se va spune că Dinamo rămâne în lupta pentru titlu și că e nevoie de răbdare pentru a construi o formație puternică. Și marmota de la oficială învelea ciocolata.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER