Adi Ilie e pe felie. Și la #45!

Erou din alte vremuri. E tuns școlărește. Meșterește capodopere. Lovește. Iubește ceea ce face. Șerpuiește. Prin Valea Roșie, prin Ghencea, pe Ali Sami Yen, pe Mestalla. Printre adversari cu nume. Printre coechipieri. Printre cine și ce vrea.

Devine idol în Ghencea. Cu CBS și Bancorex pe piept. Cu Lăcătuș în dreapta. Cu Panduru și Gâlcă în spate. Are un control extraordinar al mingii. Pasează din prima. E mereu cu fața spre poartă. Exterior, interior. Acoperă mingea, o descoperă. Pascolo știe!

Reinventează loburile. E maestrul loburilor! Poate da lob și cu bandana roșie din poză legat la ochi. Nu doar Verlinden și Hugo Broos simt cum cineva le înfige un pumn în stomac. Ci și Mondragon. Mai ales Mondragon! Nu zâmbește după ce marchează. E ca un înger care-și deschide aripile într-un gest reflex prin care-și celebrează reușitele.

Și fanii Valenciei își culeg fălcile de pe jos. Impresarii zgârie pe la ușă. Greii din Primera dau buzna cu oferte. Adversarii îi dau la gioale. Ruia înflorește.

Nu e genul carismatic. Pe chip nu i se poate citi nimic. Da’ nimic! Nici furie. Nici exaltare. Nici tristețe. Nici entuziasm. E genul sportivului serios. Disciplinat. Și astea sunt adevărate calități! Din main round.

Încruntatul Cuper îi spunea odată, autoritar, să mintă pe teren. „Chiar dacă tu nu te simți OK, eu trebuie să știu că te simți bine”. „Eu nu știu să mint!”, i-a tăiat-o, scurt, Adrian Ilie.

Adrian Ilie n-a știut să mintă. A mers mereu pe cartea adevărului. S-a retras după un lanț de accidentări și nu și-a păcălit fanii. Unii și-aduc aminte dantelăriile celui poreclit de Ranieri „Cobra”. Alții fac variațiuni pe tema „unde putea ajunge Adi”.

Mai sunt și cei care au rămas cu un slogan celebru în lumea „publicitarilor”: „Cu Adi Ilie ești pe felie!”. Prin ’99, o multinațională spaniolă cu o fabricuță pe la Tulcea îi propunea craioveanului să-i devină vector de imagine printre Carpați și Dunăre. Clasic, oamenii cu idei își puneau rotițele în funcțiune.

Fotbalul și berea nasc mereu idei bune. Dar atunci era vorba și de salam! Și de parizer! „Mai precis de felii de parizer și de felii de salam”, continuă interlocutorul nostru. „Adi Ilie avea gloria la degetul mic pe atunci. Aveam în minte imaginea lui și coordonatele pe care ți le-am menționat. Trebuia să atragi cât mai multe segmente de public. Nu te mai adresai doar doamnelor care fac tacticos sandwichul copilului pentru ghiozdan, ci și domnilor din diferite locuri, de diferite vârste. A fost o spontaneitate creatoare. Am zis <<Cu Adi Ilie ești pe felie>> și așa a rămas”, șterge praful de pe amintiri „Tataie”.

„Cu Adi Ilie ești pe felie” are ritm. E muzical. Și îți naște în minte imagini de tot felul. Ritm are și azi Adi Ilie. E la fel tuns. Școlărește. Și lovește!

Mingea de tenis i se rostogolește uneori în fileu. Alteori are adâncime. Are un forehand curat. Soarbe fiecare detaliu din jocul lui Federer. Și încearcă să pună în practică împotriva prietenilor tot ce a descoperit în reprezentațiile lui Swiss Maestro. Puștiul-geniu din Valea Roșie n-a uitat nici sportul în care a cunoscut consacrarea. Cine a fost la prima gală în memoria lui Didi Prodan, la Chiajna, l-a văzut cum conducea mingea de fotbal cu ghete roșii de baschet (Air Jordan).

Eroul din alte vremuri împlinește sâmbătă 45 de ani. Și, dacă ar îmbrăca tricoul unei echipe din Liga 1 Betano, cu siguranță ar… fi mereu cu  fața spre poartă.