Bas Dost? Lost!

A stat pe scaunul din vestiar în care s-a dezechipat marele Ruud van Nistelrooy. Sau Mugur Gușatu dacă vreți. S-a descotorosit ca de o scamă de pe rever de tancurile germane din Bundesliga. De fundași agresivi generoși. Și generatori de cadouri simpatice: cicatrice care-ți rămân prietene toată viața. Iar de ceva timp îmbracă tot tricouri alb-verzi. Tot ca la Wolfsburg, dar în Lisabona. Și tot de ceva timp s-a transformat într-o mașină de goluri. 43 de partide. 36 de goluri. 7 pase decisive. Ce antrenor nu și-ar dori un asemenea vârf? Câți fani n-ar vrea să sară gardul pentru a-l atinge? Câți miliardari asiatici din Premier League nu i-ar face ochi dulci?

Când FCSB a picat cu Sporting, discuțiile s-au centrat în jurul lui. Ca în jurul unui pivot. Voci puternice, care știu jocul și secretele campionatului din Portugalia, au atras atenția asupra lui. Rând pe rând, Ladislau Boloni, Ion Timofte și Marius Niculae – apropos, Marius – FCSB n-a pierdut! – au creionat portretul călăului Bas Dost. Despre zdrahonul de aproape 2 metri vorbeau în primul rând cifrele. Iar forța, poziționarea sa și apetitul de gol dădeau doar fiori. Unei defensive fragilă de multe ori, parcă incompatibilă cu aspirațiile echipei lui George Becali.

Marți seara, la Lisabona, în turul paly-off-ului de Liga Campionilor, Jason Statham de la Sporting nu a mișcat. Da! Nu a mișcat! OK, a devenit ghimpele din coasta apărării lui Dică și a creat culoare pentru pătrunderile băieților în verde. A avut devieri fine. A pendulat de pe un flanc pe altul. Atât însă. Bas Dost, unul dintre cei mai eficienți atacanți din fotbalul european nu a înscris. Iar responsabili sunt, în principal, Momcilovic și Larie. Fundașii centrali ai FCSB-ului au jucat cea mai importantă carte de când și-au pus iscălitura pe actele lui Vali Argăseală. Au devenit cu rândul siamezii olandezului, l-au mai scăpat în câteva momente, dar a avut cine să măture în spatele lor. Au pus umărul Enache sau Morais, au pus gheata Pintilii sau Popescu.

Egalul FCSB-ului e victoria unei echipe cu un buget de nșpe mii de ori mai mic în fața unui colos portughez de la care s-ar putea împrumuta și băncile din România. Egalul FCSB-ului e victoria unei defensive admonestată meci de meci în fața unor băieți care au fost cumpărați sau se vând pe milioane de euro. Egalul FCSB-ului e ca o victorie pentru antrenorul care știe că încă se află în banca studenților în antrenorat. Egalul din Lisabona e victoria unui portughez de 37 de ani pentru care sprintul pe final de meci nu e o corvoadă. Egalul FCSB-ului a fost despre atitudine, mentalitate de învingător, sacrificiu și autodepășire. Trăsături definitorii pentru orice fotbalist care vrea să-și facă un nume prin sport.