„O nouă șansă pentru Mutu!” „Sperăm că a învățat din greșelile trecutului!” „Își va relansa cariera!” Hai să fim serioși! Sunt clișee care deja obosesc. Mutu n-a învățat niciodată nimic, n-a înțeles nimic din ce i s-a întâmplat rău în carieră. Și-a irosit talentul băgându-și în venă, certându-se cu antrenorii, caftind ospătari, pierzând nopțile prin cluburi când se afla în cantonamentul naționalei. Păi el abia scăpase de suspendarea de după „cazul sibutramina”, și s-a certat cu antrenorul Mihajlovic și cu conducerea clubului, în loc să tacă și să înghită. Ruptura de Fiorentina era clară! Mutu nu mai avea ce să caute la această echipă după tot ce s-a întâmplat, iar plecarea la Cesena i-a picat din nou ca o pleașcă.
Adică soarta i-a mai întins o mână, tot pe bani mulți, chiar dacă se zice că și-a mai redus din pretențiile salariale. Mă întreb cât va rezista Mutu fără un nou scandal. Că va fi la Cesena, că va fi la națională, acesta va apărea inevitabil, cum au apărut până acum aproape anual câte unul-două. Veți spune că Mutu ne-a salvat cu Luxemburg și cu Bosnia. Eu zic că e cam puțin în doi ani în care ar fi trebuit să fie liderul naționalei, alături de Chivu, un alt absent celebru de sub tricolor.
Mutu a fost și a rămas un golan. A păcălit fotbalul, a păcălit cluburile pe unde a trecut, a păcălit viața, s-a păcălit de fapt pe el însuși. Până la urmă, e treaba lui, viața lui, cariera lui, nu? Scopul și l-a atins, a câștigat bani mulți din fotbal, oferind foarte-foarte puțin.
Ne cramponăm atât de talentul lui Mutu, de golurile lui prea puține în partide cu echipe mari. Într-adevăr, n-avem prea mulți jucători de valoare, dar, decât să aștepți să te salveze unul ca Mutu, mai bine te lipsești și îți faci o echipă. Chiar dacă ar dura trei, patru sau mai mulți ani.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER