Dinamo s-a rupt de „era Borcea”, una colorată în siclam, inimioare roșii, verb baritonal, epatări. Cu Borcea, promisiunile păreau amenințări, iar ca dinamovist, dacă visai, riscai să te trezești sugrumat de coșmaruri. La Dinamo, Borcea trăia ca un taximetrist, la secundă, iar de multe ori gândea tot ca un taximetrist. Pentru a ajunge unde și-a propus, Borcea a trecut pe roșu, a încălcat reguli, a depășit linia continuă și tot nu s-a prezentat la comanda lui de la ora 21: 45.
Mai nou, Dinamo s-a trezit în „era Anghelache”. Aici totul este gri, noul șef nu promite, cere răbdare. Nea Costică pare că trăiește, gândește și se comportă precum un bătrân șofer de duminică, posesor de Dacie 1300, prelată și instrucțiuni de folosire valabile doar pentru prima bandă. Nea Costică a dat prelata jos, și-a fixat scaunul așa cum a învățat pe vremea în care lucra alături de Lucescu, ține volanul strâns, cu două mâini, plantat sub barbă.
Și Borcea și Anghelache se cred șoferi buni. Fiecare conduce în stilul lui, însă până acum și în mașina lui Borcea și în cea a lui Anghelache, dinamoviștii sunt ținuți pe bancheta din spate, iar când se uită prin parbriz văd același lucru: Efectul „Fata Morgana”.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER