Anelka a stins lumina

Franța moare urât. Prea multe vorbe mari pentru o națională atât de mică. A doua revoluție franceză, după presa londoneză. Criză fără precedent în istoria echipei noastre naționale, după Papin. Noul Waterloo, cad capete încoronate, Titanicul bla, bla, bla. De fapt, nu există nimic grandios în această catastrofă. Doar polemici mărunte, meschine, tentative ridicole și eșuate de a domina vestiarul ca un șef de haită de maidanezi din scara blocului care-și arată colții pentru o coajă de pâine azvârlită de la etaj. Nimic nu poate fi mai stupid decât ieșirea în public a căpitanului Evra, care se și închipuie probabil un comisar Maigret al vremurilor de-acum. „Voi afla eu cine e turnătorul din lot”. Asta era problema lui Evra. Cârtița presei. Spionul cu trei dungi pe mânecă al celor de la TF1 și de la l’Equipe, nicidecum și al mexicanilor ori al uruguayenilor, adversarii din grupă.

Francezii au dat întotdeauna pe dinafară de satisfacție perversă când li s-a ivit prilejul să-i înțepe pe italieni, cu sânge clocotind ca și ei. Nicicând însă vestiarul squadrei azzurra n-a semănat cu cel al lui Evra și al lui Anelka. Italia și-a consumat mereu cu aceeași intensitate deziluziile, și-a devorat idolii, i-a râstignit, i-a ironizat. Italia a murit de fiecare dată când își vedea echipa pe scara avionului înainte de soroc. Dar a murit cu stil de fostă mare campioană, deși nimeni nu-și mai aducea aminte de titlurile lui Meazza. Nu și-a scos boarfele la râu niciodată. În întreaga istorie a squadrei azzurra nu există un episod similar cu cel consumat în cantonamentul francezilor, ca un oficial al federației, bosumflat, să-și ia jucăriile și să lase baltă un Mondial. Măcar la noi, Bela Kassay mima că are niște treburi urgente cu calendarul seriilor de divizie secundă.     Ștaiful unui fotbal cu pretenții, cum s-au împăunat francezii din ’98 încoace, a început de fapt să moară încă de la ieșirea de Ferentari a lui Zidane din ultima finală a mondialelor. De atunci, doar calificări cu suspine, calificări scandaloase. Merci beaucoup, Henry. Azi, Anelka a fost doar ultimul care a stins lumina.