Banul, ochiul dracului

Pare-se că suntem pe punctul să scăpăm și de emoții, și de calcule, și de remușcări, și de o cumplită migrenă. De prezența directă în grupele Ligii Campionilor. Acest bilet de favoare ne-a otrăvit de ani buni un campionat care și așa nu stătea deloc bine cu nervii. Potul cel mare de la UEFA i-a zăhăit de cap pe mulți, i-a orbit, le-a luat de tot mințile. În fiece dimineață, granzii nu se trezeau decât în zornăit de bani, precum Louis de Funes în adaptarea după Moliere.Banii de la Platini. Simptomatic, până și Mitică Dragomir a trebuit să recunoască deunăzi realitatea fără farduri, fără amăgiri. De fapt, se vinde talk-show-ul, nu meciul, se vinde ambalajul, nu conținutul. Spargi o sută de nuci ca să te alegi cu ceva miez doar de la câteva. Dacă dai peste un meci mai acătării pe etapă. Dacă. Parcă era o regulă. Cu cât CFR juca mai încâlcit și mai fără chef, cu atât mai abitir strângea trofeele. Campionat, Cupă, event, triplă și cu Supercupă ca la englezi. Iar Liga lui Mitică era bineînțeles din ce în ce mai trăsnet.
Așa ne-am trezit acum în fața celui mai mohorât start de cupe europene din cel puțin ultimul deceniu. Nu ne mai animă nimic, nu ne mai zgândăre nimic, ne-am pleoștit de tot. Mai ieri parcă ne înflăcăram că le vom face zile fripte și lui Man Utd, și Realului, și Ajaxului. Visam și era al dracu’ de frumos. Azi ne-am lecuit. Ne întrebăm dacă CFR și Steaua vor face împreună șase, șapte puncte în grupe. Acesta e orizontul de așteptare și de speranță. Poate mai ciugulim ceva, care de la Young Boys, altădată clienții lui Marcel Răducanu, care de la Utrecht, fiecare cu faliții săi. Așa te umpli de draci când mai descoperi câte un specialist deghizat în James Bond în tribuna viitorului adversar din cupele europene și care dă lunea verdicte pe Otopeni după ce și-a studiat partenerul: „ehe, nu mai e ce a fost odată…” Liverpool, Roma, oricine, toți. Și când te gândești că toți gărgăunii ne-au intrat în cap după doar un sfert de finală între Steaua și Rapid în C2…