Din ciclul „v-ați plictisit cumva de gafele lui Tamaș ori Moți?”: dacă nu era un pârlit de amical cu Cipru, ci unul oficial, chiar cu Bosnia să zicem, Dragoș Grigore era demult sfârtecat în bucățele. Norocul debutantului: a gafat într-un meci care nu se pune nicăieri. În plus, câte un pocinog de acest tip a colorat și carierele unor monștri sacri precum Dinu sau Ștefănescu, ba chiar și pe cea a lui Iordănescu, într-un derby cu Dinamo. Până și mândrețea de calificare la Euro „84 era cât pe ce să fie îngropată tocmai de o astfel de pasă sinucigașă, a lui Augustin la Bratislava. Se alegea praful și de noaptea torțelor după eliminarea Italiei, campioana lumii, și de bijuteriile lui Balaci, și de golul lui Boloni…S-a întâmplat, iată, și la case mai mari, nu doar lui Dragoș Grigore. După Cipru, dinamovistul a lăsat impresia unui fundaș temerar, care ia pe piept la un corner atât vârful advers, cât și propriile bâlbe. Putea foarte bine să pretindă o fărâmă de îngăduință ca să-și consume în spatele camerelor TV tristețile unui debut amar la care visează toată viața orice fotbalist. N-a făcut-o însă. Nu s-a tupilat după remușcări, a ieșit, cum se spune, la bătaie în fața microfoanelor. Subiectul conversației migrase însă deja în bună parte dinspre națională și stagiul din Cipru către Dinamo și megacantonamentul din Antalya. Parcă cineva a dat timpul înapoi pe vremea când Dinu, Lucescu și Radu Nunweiller pătimeau cu Dinamo câte o lună prin turneu în America de Sud. La două-trei zile după ce și-a făcut harakiri la națională, Grigore dădea senzația că e deja pregătit să explice, poate chiar să se autoironizeze că și el aidoma altora l-a luat peste picior pe Halagian când a auzit că e poreclit Dl. Focu’ la ei. Până să se facă fundaș de rasă, dacă se va face vreodată, Dragoș Grigore a dat o probă de bărbăție. Ceea ce nu e totuna cu a fi macho după ce ai dat gol dintr-un metru pentru ca apoi să implori microfoanele să te bage în seamă pentru toate buletinele de știri.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER