Discutabilă intervenția lui Mircea Lucescu vizavi de actualul proiect CFR. Maestrul se arăta decepționat, poate chiar iritat de actuala politică a clubului din Gruia. Sunt prea mulți străini și poate că a venit vremea să-și întoarcă fața și către fotbaliștii români. Cel puțin 5-6 în formula de start. Pledoaria dă bine pe hârtie, sună românește, înflăcărează și steagul naționalei. În practică însă, fondul de selecție al reprezentativei nu e tocmai treaba CFR-ului. Grijile Clujului sunt cu totul altele. Meciurile cu Steaua, cu Vaslui, cu Urziceni etc. Pe orice termen, scurt sau mediu. La ce ar schimba oare o rețetă câștigătoare atâta vreme cât nu încalcă nici măcar o virgulă din regulament? Cămașa e mai aproape.
Până mai ieri, când în Ucraina regulamentul era suficient de relaxat în privința stranierilor, unsprezecele de start al Șahtiorului era un mozaic în care se vorbeau toate limbile Pământului. De-acum e însă musai ca jumătate să fie băștinași. Avantajul, la fel de discutabil, de a nu fi în UE. Când vine însă vorba despre cupele europene și politica lui Lucescu se schimbă la 180 de grade. Abia aici tehnicianul simte că poate respira, inova, surprinde mereu cu câte o găselniță, se leapădă de chingile care nu-l lasă să-l titularizeze și pe Raț, și pe alți stranieri, care, acasă, nu intră în cărți decât pentru un meci la Zaporoje, să zicem.
Acum un an, tot pe vremea asta, când Lucescu săruta cu patos Cupa UEFA cu tricolorul încolăcit la gât, nimeni nu i-ar fi clintit un fir de păr pentru că n-a propus naționalei Ucrainei vreun fundaș central sau un mijlocaș la închidere. Prin comparație, CFR nu ne-a mângâiat până acum decât cu o victorie pe Olimpico și o remiză cu Chelsea. Despre ele am povestit cu nesaț o iarnă întreagă. Reușitele lui Culio, Dubarbier sau Cadu erau ale noastre, ale fotbalului românesc. Așa cum ale lui Drogba sunt ale Albionului, iar ale lui Messi ale Primerei.
Mihai Ciucă
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER