Fără Ghencea, fără un locșor căruia să-i spună acasă, Steaua e copilul nimănui. Păstrând proporțiile, pe vremuri comuniștii mizau tocmai pe mistuitorul dor de casă al celor alungați în exil, interziși pentru totdeauna să-și revadă căminul. Cei mai mulți nu-și aflau rostul niciunde, o viață întreagă. Neamul lui Becali a trăit pe propria piele dezrădăcinarea.
Iată că Steaua își ia lumea în cap, după ce, odată cu comunicatul MApN, ne-am dumirit și cât costă de fapt metrul pătrat de teren al armatei când nu mai e Babiuc ministru. La întrebarea de ce se leapădă Steaua de Ghencea nu vă poate răspunde nici măcar Becali. Totul nu-i decât o țâfnă de copil răsfățat care-și ia mingea și pleacă pentru că prietenii nu vor să joace după regulile sale. Pentru ca apoi să braveze de ziua sa în timp ce-i ploua în gură după un tort de la Copos. Becali era singur de ziua lui nu pentru că nu-l sunaseră încă Borcea ori Pițurcă, ci pentru că știa că nu-l va suna niciun stelist. Așa și-a aflat un rost și Luțu. De paharnic. Out din Ghencea, o toană a patronului care se încăpățânează să plătească dublu pe National Arena doar pentru meciurile oficiale prin comparație cu chiria pretinsă de MApN pentru tot complexul din Ghencea. Cu tot cu hotelul de cantonament, cu restaurant, cu toate terenurile de antrenament pentru copii și juniori. Atâția câți au mai rămas după ce tot Becali le-a decimat grupele. Cum să le ceri, că așa ți s-a năzărit dintr-o ceartă de oameni mari, unor copii să bată drumul până la Mogoșoaia sau în Clinceni? Apropo de Copos. Are chirie modică în Giulești, dar numai pe stadion. Terenurile pentru copii le-a făcut la ProRapid. Până acum, Becali n-a construit un centimetru de bază sportivă.
Ca să-i țină isonul șefului până și Mihai Stoica, altminteri tobă de fotbal internațional, a plonjat într-o paralelă stupidă cu Arsenal, care, iată, s-a mutat și ea de pe Highbury pe Emirates. Da, dar de pe stadionul său legendar pe stadionul său cel nou. La National Arena, Becali n-a bătut nici măcar un cui. Altă comparație șchioapă: cea cu vremurile de odinioară în care meciurile Stelei înțesau Republicii ori „23”. Steaua a mers la sufletul suporterilor și pe timpul lui Voinescu ori al lui Constantin-Profesorul, făcea rating cum s-ar zice azi. Cu adevărat acasă, s-au simțit numai în Ghencea atât generațiile lui Iordănescu, Lăcătuș sau Rădoi, cât și cele ale fanilor care încă se mai cățărau înainte de ’89 pe tampoanele tramvaiului în zi de meci. Pe toți, pe istorie, pe gloriile de odinioară, pe suporteri, de la peluza Sud sau de aiurea, Becali nu dă nici cât pe un metru pătrat de pârloagă cu scaieți. Nu doar în sâmbăta de ziua sa, Becali va fi în toate sâmbetele de meci la fel de singur și pe National Arena.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER