Fă-te că-l selecționezi!

Poate că nu e numai o impresie din fugă, dar parcă demersul lui Emil Săndoi are în afară de câteva picături de țâfnă și ceva superficial în el, printre rânduri parcă plutește formalismul neaoșului „am făcut-o și p-asta ca să nu ni se reproșeze că n-am  făcut-o”. Săndoi l-ar vrea la lot pe Dumitru Cardozo. O spune însă vreo tragere de inimă, cu jumătate de gură, mai degrabă împins de la spate de alții cărora nu vor să le iasă vorbe. Noroc cu tragerea la sorți din vară, care le-a azvârlit în aceeași grupă pe Steaua și pe Napoli, altminteri niciun federal n-ar fi avut habar că există și alt Mitică decât Dragomir. Mitică Cardozo. Un nume ca multe altele născute din încrucișări de pașapoarte în căutarea unei identități fotbalistice.

Acum, când mulți dintre jucătorii din ultima campanie au sărit vârsta, Săndoi nu i-ar zice nu lui Cardozo, dar nu are cine să i-l aducă. Coane Emile, să fim rezonabili. Ai înroșit telefoanele și Mitică n-a răspuns… Săndoi își fabrică cel mai facil alibi. Dacă selecționerul adulmeca într-adevăr că locul lui Cardozo ar fi pe la vreunul dintre loturi atunci n-ar fi vegetat atâtea luni, de la ultimul meci oficial până acum. O partidă pe viu a lui Napoli și un face to face de un sfert de ceas cu româno-suedezo-italianul ar fi alungat orice dilemă.

De n-ar fi fost o știre cu convocarea la tineretul azur nimeni nu și-ar fi bătut capul acum cu Cardozo. Vestea racolării la squadra cea mică i-a pus însă pe jar pe federali, ea e resortul demersului. Cineva de la FRF trebuie să-l fi îmboldit pe Săndoi: Emile, fă-te că-l selecționezi ca să nu ne iasă iarăși vorbe! Zicala cu dragoste cu sila e umbrela ideală pentru un fotbal fudul care nu găsește încă rostul implanturilor într-o vreme în care până și naționala Germaniei s-a colorat într-un mozaic multietnic. La ce ne mai trebuie încă un Nicu, încă un Florescu?… Drept care, mai bine să nu-i stricăm rostul unui copil care încă visează că va apuca vreodată să asculte acordurile lui Verdi în tricoul squadrei azzurra.