Gică, fă-le ceva!

Trist, dureros. Parcă absent, poate că și resemnat, Hagi privea în gol la scaunele care decolau din tribună. 0-2 cu Gencler sâmbătă. Un stadion înțesat, altădată stadionul care făcea mătănii la picioarele sale, îi cerea acum înfuriat demisia. Lui Gică nu i se clintea niciun mușchi pe față. Chipul parcă turnat în bronz ascundea uluiala. Cât de scurt poate fi drumul de la „I love, Hagi!” la „Go, go, Hagi!” Replicile acide azvârlite pe piață zilele trecute se întorseseră împotriva-i mai repede decât și-ar fi putut închipui. Când șandramaua Galatei scârțâie acum din toate încheieturile, mai abitir decât în mandatul lui Rijkaard, logic ar fi fost ca Hagi să mai înghită și câteva păreri ușor înțepătoare, cu ceva diplomație, până mai trece valul și, poate, poate se mai întremează și echipa. Tonul face muzica. Înghiontit însă de propria vanitate, Hagi a parat  cu un contraatac tăios, ca pe vremuri ca jucător. Criticând-și criticii, unii obiectivi, alții pătimași și nerăbdători, Hagi a distorsionat și mesajul către fani. „E nevoie de timp pentru ca echipa să se pună iarăși pe picioare”. Etc., etc., etc. Discursul-clișeu al oricărui antrenor de pe planetă care pierduse aproape pe linie meciurile de acasă. Hagi a preferat însă altă variantă. Cea ofensivă. S-a expus inutil și amnezic. A doua lună de miere cu Galata se mistuise demult. Odată, Gică Popescu dezvăluia strategia naționalei generației de aur în unele momente de cumpănă: „noi, ceilalți, recuperam mingea, i-o pasam lui Hagi la 40 de metri în terenul advers și-i spuneam Gică, fă-i ceva”. Și Galata era într-un moment de cumpănă când l-a sunat pe Hagi și a așteptat minuni doar cu imboldul „Gică, fă-le ceva lui Elano și ceilalți!”

Probabil că Hagi a zăbovit prea mult pe acasă. La un machiaj și la încă o dublă alături de Nadia și Ilie la câte un spot publicitar. Dar și în fața televizorului unde toți, patroni ori antrenori mai ales, au păreri despre orice, oricine. Despre dietă, devieri sexuale, mize la pocker, rețete de boli incurabile, despre orice. Nu la OTV, ci în talk-show-urile sportive. Lumea lui nimeni nu rămâne dator nimănui. Pentru Hagi timpul parcă a încremenit în loc. Ca pe vremurile în care mai dădea o fugă de la Stambul ca să-l pună la punct pe Mircea Lucescu.