Știrea sfârșitului de săptămână e propusă de Timișoara. Poli se întoarce, în sfârșit, acasă. A reușit să se smulgă din colții hienei Zambon. După ani de procese ale italianului cu toată lumea, de recursuri și reclamații la TAS pentru culori, pentru că Poli își spunea chiar Poli, pentru orice. Dacă Nicu Covaci și Țăndărică n-ar fi azi într-atât de grizonați ar avea materie primă cât să iasă pe piață cu unul sau poate chiar două albume cu toate patimile violete.
Acum, când totul s-a încheiat cu bine, o întrebare tot sâcâie. Toți avem câte doi vecini care nu se înghit și se șicanează. Altul mai dușmănește puștește câte o galerie, dar mai rar văzut ca un singur om să urască într-atât un oraș întreg… Zambon a târâit Timișoara prin sălile tribunalelor, i-a îmbrâncit copilul de suflet, pe Poli, până în mocirla unui campionat sătesc după ce l-a purtat sub coviltirul său de nomad italian cât mai departe de Bega. TAS-ul sfârteca zestrea de puncte a unui Poli lansat în cursa spre titlu, Zambon rânjea. Alexa și ceilalți nu mai știau în ce culori mai au voie să joace – ca nu cumva chiar și galbenul să nu aducă a violet -, iar Zambon rânjea iarăși.
O pagină neagră în istoria lui Poli, dar și a întreg fotbalului nostru. O belea de tip Zambon putea pica pe capul oricărui club, oricărui oraș. Nu-i vorbă că azi multe formații de tradiție abia le mai găsești prin liga a treia, iar ca să se îngroape până la gât n-au avut nevoie de suportul logistic din import. Sămânța de Zamboni autohtoni s-a împrăștiat ca ciulinii duși de vânt în toate colțurile.
Asta e însă altă poveste. Poate altă dată. Subiectul zilei rămâne Poli, căreia i se poate spune acum pe nume. Poli. Dacă și oficial chiar de mâine sau numai din vară după regulament, asta chiar nu mai contează. Neoficial, ironic i se poate spune și Poli-AEK. Oricum, de-acum nu o mai depunctează nimeni. Golurile lui Zicu sau ale lui Goga nu vor mai fi radiate pentru că tricourile au bătut în violet. Tocmai în violet.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER