Luați cu lămâie!

La naiba, pentru asta am așteptat patru ani Brazilia? Ca să ne frământăm cu dilema: care au fost cele mai penibile momente ale Mondialului? Ultimele 20 de minute de la Germania – Ghana sau cele de la Brazilia – Portugalia? Luați cu o felie de lămâie ca să vă mai treacă greața! Ne-au cam pierit acum și graiul, și cheful de a mai da cu tifla zgârcitei și pragmaticei squadra azzurra, nu? Vineri, balonul era țăcănit cu cinism în propria jumătate nu de Pirlo, Gatusso sau Di Natale, ci de întreaga Selecao. Artiștii, fachirii, adicătelea. Pentru prima oară la acest Mondial vuvuzelele păreau acompaniamentul ideal. Sunau precum un cor de fluierături de pe oricare alt stadion din lume.

A fost cel mai jenibil sfert de oră din întreaga istorie a Selecao la un turneu final. Ceva oarecum asemănător, care se apropie doar dacă forțăm comparația, au mai propus echipele croite de Coutinho și Lazaroni în ’78 și, respectiv, ’90. Primul, un profesoraș de înot, ca meserie de bază, a schimonosit harul lui Zico și Dirceu. Cel de al doilea, un clarvăzător, un impostor care a folosit Selecao ca să-și împlinească visul. Să antreneze în Italia. Unde și-a și frânt gâtul degrabă la Fiorentina lui Lăcătuș. Coutinho și Lazaroni au schilodit gleznele lui Zico și Careca, au sugrumat fantezia cu scheme doar de ei închipuite și desenate cu cretă pe tablă care bineînțeles că n-au dus nicăieri. S-au încăpățânat să inventeze ceva exact în momentul în care nu se inventează nimic. La un Mondial.

Dunga pare să se fi adaptat la învățăturile celor doi. În trei meciuri, Brazilia n-a putut propune decât golul lui Maicon, o copie palidă a celui reușit de Josimar în ’86. Exterior din același unghi, dar de la limita careului direct în vinclul porții lui Jennings. Maicon și-atât după 270 de minute. Bomboană pe colivă, finalul cu Portugalia. Se bănuiește, se presupune că Kaka – cacofonia se impune – și restul își drămuiesc forțele pentru un parcurs de fond. Așa am crezut și în cazul Italiei. Pe praful de acum, Dunga poate să ia titlul. Așa și? De a doua zi după finală, milioanele de chibiți ai Selecao de pretutindeni tot se vor refugia în imaginile de arhivă cu meciurile luiTostao, Ronaldo, Socrates ori Rivaldo. Ca să le treacă greața.