Abia dacă a însăilat 90 de minute din trei partide oficiale și Maicon e deja o castană încinsă care-i frige pe mulți la palme. Pe Becali, pe Cârțu, pe Mihai Stoica, pe senatorii din primul unsprezece. Maicon a picat la răscrucea multor interese. Declarativ, e un atacant interesant. La fel de interesant cum a fost înaintea dublei de la Chișinău și nu debutase încă oficial. Maicon ar fi și mai interesant dacă ar mai da câte un gol decisiv și cu Dinamo, și cu Rapid în contul celor 200 de mii de euro, cât a costat împrumutul. Și punct. Clauza de transfer definitiv nu o va activa nimeni atâta vreme cât cea mai măgulitoare etichetă de fotbalist e cea de talisman. Care vine de la un nespecialist, de la Becali pentru care brazilianul luat în arendă aduce cu un fel de cățeluș de pluș norocos care dă din cap la fiecare frână lângă bancheta din spate a mașinii. Un talisman, tot e ceva.
Specialiștii sunt în schimb rezervați în evaluarea lui Maicon, iar duetul Cârțu – MM e chiar sceptic de vreme ce împotriva Sportului, minutele goneau, se contura o umilință, dar brazilianul a fost doar a treia schimbare. De ultimul sfert de ceas. În condițiile în care nu în ultimul, ci din primul sfert de ceas de joc și legat la ochi te dumireai că Bilașco a rămas defazat chiar și față de foștii colegi de la Unirea. Brandan centrează la colțul scurt, Bilașco e englezește pe lung, Onofraș pasează în stânga, Bilașco țâșnește către dreapta.
De acord și cu Cârțu, și cu Stoica, mama răniților ialomițeni. „Maicon e un copil”. Un copil care a simțit însă că i s-a făcut o nedreptate cu exilul pe banca de rezerve când i s-ar fi cuvenit un bonus de titular cu lanterna după ce golul său răpusese co-liderul Oțelul. De unde și răbufnirea către bancă de după primul gol din Regie stăvilită de maturitatea lui Geraldo cu o înșfăcare de tricou și o vorbă bună în ureche. Da, Maicon e un copil. Copilul nimănui. Și pe care trebuie să-l regrete cât mai puțini la despărțirea din vară. Doar vine Mihai Costea.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER