Destinul m-a răsfățat cu multe contacte jurnalistice cu greii conducătorilor de club de la noi. Multora le-am constatat ascensiunea în timp real, etapă de etapă, campionat după campionat. Niciunul n-a crescut însă într-un an precum alții în zece, ca-n basme. Dacă vă vine să credeți, nici măcar Mitică Dragomir, care a așteptat ani buni de la prima negociere – cu Rapid pentru o garsonieră - până să fie uns la un club din Capitală. Cei mai mulți, cei mai de soi au crescut o dată cu echipa. Ion Alecsandrescu cu generația Sevilla ’86, Vasile Ianul alături de nou val însămânțat de Mircea Lucescu, între multe alte exemple. Au crescut aidoma lui Mihai Stoica, și el pe val cu semifinala cu Boro.     Asemănările dintre MM și restul lumii se frâng însă aici. Niciun alt om din fotbal, din crema cluburilor, nu și-a degradat, sinucigaș, într-atât de rapid și de abrupt imaginea precum managerul – tocmai venit și tocmai plecat – al Stelei. De un an, doi, nu l-a văzut nimeni altcumva decât mereu cu capsa pusă, țâfnos, uneori chiar grețos de parcă a reînviat Victoria București, iritat de orice întrebare a reporterilor, mai ales a celor pe care nu-i recunoaște după amprenta digitală. Luni, a făcut o excepție. S-a răstit didactic chiar și la colegul de platou Ilie Dumitrescu, împăciuitor și îngăduitor cu unul care o luase razna doar pentru că patronului îi trecuse prin scăfârlie și varianta Cârțu. Ieri, am aflat că Stoica nu e compatibil cu Pițurcă, azi cu Cârțu, mâine cine mai știe cu cine se calcă pe bombeu. Cu un sfert din prima divizie, probabil.
Trist, mai ales că e vorba despre unul dintre cei mai promițători manageri din noua generație. Toți ceilalți conducători s-au copt cu trecerea anilor, s-au amuzat de vremurile când se aprindeau puștește și au cules și ceva din ce-au semănat. Oarece respectabilitate, atâta câtă poate propune fotbalul și viermuiala lui. Știți vorba, n-au încărunțit degeaba. Toți au dat măcar în pârg la maturitate, la Steaua, la Craiova sau la Galați, oriunde, doar MM, rebelul fără cauză, aleargă în sens invers. Dă mereu timpul înapoi cu aproape două decenii, pe vremea când mai făcea valuri provinciale ca să-l bage cineva în seamă. Dacă tot ținea să ne șocheze, măcar să ne fi developat vreun blat de care a auzit, chiar și de al lui Marius Stan, într-una dintre conferințele de presă în care se tot rățoiește la sistem și la cui i se năzare. Mai puțin la oglindă.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER