Nu toate victoriile sunt hărăzite cu savoarea și strălucirea celei de pe Olimpico. Să nu uităm asta când bombănim debutul CFR-ului în actuala ediție a Ligii. 2-1 cu Basel, o victorie mică, mică de tot după cât ni s-au lungit fețele tot uitându-ne la ceas o repriză întreagă, o victorie băftoasă, dar și transpirată. Spuneți-i cum preferați. Oricum e o victorie. După cât de sterp a fost acest debut de sezon, cu naționala, cu Dinamo, cu Poli, cu toate, e măcar o rază de soare.
Poate că înainte de orice altceva e victoria lui Gabi Mureșan & Co. împotriva lui Iuliu Mureșan & Co., o conducere de amatori, nu de Liga Campionilor, care a dat peste cap echipa cu trei zile înaintea debutului în grupe. La Coverciano, la școala lui Riciu, oriunde, asta se numește sinucidere. Paszkany și Mureșan numai de timp de reflexie nu se puteau plânge. Doar campionatul a fost întrerupt două săptămâni. Se puteau gândi și răs-gândi de o sută de ori. I-au dat însă papucii lui Mandorlini doar când bătea la ușă meciul cu Basel, de parcă soarta italianului ar fi atârnat de partida cu Rapid… Fostul interist ieșise demult de la inimă conducerii. Și-atunci de ce să nu fie cineva, Cârțu, oricine uns încă de acum două săptămâni? Salut, eu sunt Cârțu, ne cunoaștem acum, asta vreau de la voi bla, bla, bla. Obișnuita pălăvrăgeală din vestiar. Așa că n-a mai rămas vreme decât de ceva teste la antrenamente și improvizații la meci. La meci de Liga Campionilor. Știți vorba, nici Cârțu, nici Mourinho, nimeni n-ar fi făcut minuni nici în trei zile, nici în două săptămâni. Și la antrenori e ca la instalatori. Toți își fac cruce cum a montat un robinet cel de dinainte. Echipa poate că merita însă o șansă în plus, un răgaz mai relaxat, mai ales că a fost acea fereastră în campionat, asta dacă tot venise sorocul unui șoc. Ciclic, tot înaintea unui start în Ligă.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER