Adevărat devorator de ierarhii de arhivă, canalul de sport ESPN a meșterit și un top 20 al evenimentelor care au uluit mondialele de-a lungul vremii. Printre ele și parcursul Coreei de Nord în ’66, garnisit cu faze de la victoria împotriva Italiei lui Facchetti și Mazzola și de la sfertul pierdut cu Portugalia, cel în care asiaticii au condus cu 3-0. Comentariul care acompaniază imaginile e rece, distant, diplomatic, tresare cumva doar la cel de al patrulea gol al lui Eusebio. Dar mai ales e trist, foarte trist. E acea tristețe care te gâtuie vizavi de tot ce nu poți pricepe resemnat după atâtea decenii, tristețea pentru o nație „care și-a trimis în Anglia un singur suporter”. În tribună, undeva în apropierea tabelei de marcaj, un bărbat de vârstă incertă și ocupație previzibilă îmbrăcat în tunică și cu șepcuță înstelată în roșu. Abia dacă a schițat un zîmbet la 3-0 pentru ai săi.
World Cup ’66 a fost primul turneu final transmis în direct și în România, însă postul din Dorobanți a ratat atunci memorabilul Portugalia – Coreea de Nord. Pe televizoarele Cosmos sau Rubin, cu diagonala până în 40 de centimetri, nimic nu era mai logic decât să urmărești un sfert al URSS-ului cu Ungaria, două culturi fotbalistice apropiate ideologiei de la București. Era epoca dezghețului, dar nici chiar așa…
Luni, TVR se revanșază și reface traseul pierdut acum 44 de ani cu un alt Portugalia – Coreea de Nord. Îl reia parcă exact de acolo unde l-a lăsat în Anglia. După ce citim prin știrile agențiilor de presă din cantonamentul nord-coreenilor și ce mai apucăm să zărim prin tribună, timpul a încremenit în loc la Phenian. Portugalia – Coreea de Nord e încă o porție de lecitină, doar și noi am pățit-o rău de tot. După ce 90 de minute vom număra amuzați și amnezici câți coreeni au mai rămas pe bancă, să nu uităm să ne aducem aminte de ce au fugit Belodedici, Marcel Răducanu, Sătmăreanu II sau Dan Coe.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER