Oare prin ce mocirlă ne-am fi bălăcit acum dacă Răzvan Lucescu nu pregătea ca la carte meciurile, după cum a întărit cu umor involuntar unul dintre tricolori?! Din două, una: ori ei, jucătorii, cochetează cu plezirismul tălâmb de nu se lipește nimic de ei din ce-i luminează selecționerul la tabla cu magneți, ori vestiarul naționalei ne ia de tâmpiți pe toți… Nu mai e decât la un colț cât să dea ghioceii și să înflorescă vișinii și, gata, se face anul de la ultimul succes tricolor. Acel accident din amicalul cu Honduras. În rest, n-am clintit nimănui un fir de păr. Albaniei, Israelului, Ciprului, Ucrainei, Bosniei… Numai adversari muc și sfârc. Braziliei ori Argentinei nu le-a venit încă rândul să ne tăbăcească fundul.
Ca fost bijutier în linia mediană, Dănuț Lupu propune o posibilă explicație a dezastrului. „În întreaga istorie a echipei naționale n-am avut niciodată o linie de mijloc atât de slabă”. Dănuț, ba chiar am avut, dacă-ți vine să crezi. La un moment dat, selecția orbecăia într-atât încât a propulsat în națională un mijlocaș mediocru de B. Voicilă de la Alexandria, recomandat de un șut năpraznic și cam atât. Mijlocul naționalei a trăit destule momente triste, în care abia se sudau două-trei pase, cu sudoarea tricourilor udai câteva răsaduri cu roșii, dar nimic mai mult. Însă, chiar de pe vremea lui Angelo Niculescu antrenorii aveau o vorbă. Dacă nu am la mijloc jucători care să știe să dribleze, atunci trebuie să fac echipa să dribleze ca să ajung la poarta adversă. Â Â Â Poate că tocmai asta e rețeta pe care n-o găsește Răzvan Lucescu de atâtea meciuri sterpe. Căutări și iar căutări, teste după teste, iar victoria cu Honduras a rămas să se plictisească singură în Cv-ul selecționerului. Uneori e chiar ca la un banal examen de treaptă de a 9-a. Dacă nu ți-a picat fisa din prima, nu-ți va pica niciodată. Meseria de selecționer e doar în aparență înrudită cu cea de antrenor de club, o haină care odinioară îi pica parcă turnată lui Răzvan Lucescu și pe care poate că a lepădat-o prea devreme, mânat de aventura de a copia pașii tatălui la vârstă, oră, minut. Cât de îndepărtată pare acum plimbarea relaxată pe Podul Grant imediat după eliminarea Feyenoordului prin comparație cu promenada încruntată de atâtea întrebări pe o faleză cipriotă înaintea unei partide cu Bosnia. Chiar și cu Bosnia…
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER