Scuza de 40 de mii de euro

Băieții au ajuns nervoși cu nervii. Mișună gărgăunii tocmai scăpați din borcanul pe care e scris astenie de primăvară. Marius Constantin, Szekely, Șumudică… Parcă s-au smintit toți, așa, din senin. Unul slobozește limbajul birjăresc pe un staff medical de parcă i s-ar fi tăiat din eroare un picior, ceilalți își înfig cocoșește brațele în glande pe păreri alimentate de rețeaua telefonului fără fir, jocul copilăriei după ce ne plictiseam de fazan. Puștisme. Dar cu efecte disproporționate și poate și distorsionate. Trei jucători nu vor mai pupa finalul sezonului și nici luna de foc cu meciuri duminică – miercuri – duminică, atunci când orice gheată contează. Poate că și fără Marius Constantin și Costin Lazăr, merele stricate din coș, Rapid își va atinge obiectivul. Un cartonaș roșu în vestiar face uneori minuni. Numai că dacă Șumudică tot speră să ajungă într-o zi antrenor atunci chiar putea să înceapă prin a stinge, abil și discret, o vâlvătaie pe care tot el a stârnit-o. Pentru o remarcă bulevardieră similară, Titi Teașcă a fost pe punctul s-a ia pe coajă, cu toate tâmplele cărunte, la un antrenament al Craiovei Maxima. Iată cum ajunge să se revalideze de la sine axioma potrivit căreia atâta vreme cât bărbații sunt în cantonament, mândrele nu trebuie să fie zărite pe o oarece arie… Și acum, Șumudică a lăsat senzația că e doar o copie a unui Marius Constantin mereu arțăgos și uneori excentric în trening de antrenor, pe care tot din nonconformism e gata să-l lepede la o conferință de presă. De ce să fie simplu, când se poate și complicat. Cu o scuză banală la timp și o strângere de mână, nu de beregată, azi habar n-am fi avut că Rapid a fost în cantonament în Antalya.
Tot cu o scuză la vreme acum n-am mai fi trăncănit despre Szekely. O scuză care costă însă peste 40 de mii de euro, acum, și rezilierea contractului la vară. Atunci când s-a întors din vacanța de Sărbători de Iarnă, una bronzată în compania lui Zapata, discursul lui Szekely părea mai sofisticat și mai nuanțat prin comparație cu platitudinea multora dintre fotbaliști. La ce-i folosește dacă are cu el vorbe suficiente să susțină un reportaj de călătorie în Columbia, câtă vreme vocabularul e golit de un iartă-mă ori un scuză-mă, atunci când chiar era cazul?! Docky, iartă-mă, ar fi făcut atunci minuni. Bărbătește, cu remușcări colegiale și o cutie cu bomboane cadou soției masorului.Ți-ai găsit. Szekely a preferat amnezia lingvistică și burzuluiala de jucător fandosit cu care, chipurile, toată lumea are ceva cu el. Plus o amendă, deocamdată, de un sfert de contract de jucător de Oțelul.