Antrenorii noștri de acum sunt adevărate monumente de cinste și corectitudine. N-ar fura nici dacă, peste ani, ar ști că n-au după ce bea apă. Așa merge vorba, meseria de antrenor se fură. Mai întâi furi când ești jucător, apoi furi ca secund. Nu se prea fură însă și altceva decât măgărușul și o tură în plus dacă ai lovit mingea de două ori la antrenamentele chipurile tematice. Adică nu se fură mai nimic.
Odată cu 0-4 cu Bayern, replica unui Schalke 04 din epoca Sportului Studențesc lui Mircea Sandu, ne-am cam lămurit și cu Sorin Cîrțu. Era resemnat încă de marți de la conferința de presă de dinaintea meciului. „A venit Bayernul”. Multe semne de exclamare. Resemnare în timpul meciului, așijderea după. „E Bayern”. Alte patru semne de exclamare. Singura întrebare care putea să-ți treacă atunci prin cap era dacă în vestiarul Craiovei Maxima Tinel Stănescu, Nelu Oblemenco sau Tică Oțet pozau cu aceeași blegeală maladivă? Vine Leeds, vine Fiorentina, vine Bordeaux, vine Kaiserslautern, ce mai, venea toată lumea! Nimeni nu și-l poate imagina pe Oblemenco în vestiarul de la Munchen, înaintea unui 1-1 cu Bayern, sfătuindu-i pe Cîrțu și pe ceilalți „care mai ai nevoie la toaletă, du-te acum, după jucăm cu Rummenigge și Breitner”.
Înaintea unui alt meci cu Bayern – tot un duel cu Rummenigge, dar un duel mai încărunțit și nu chiar atât de egal precum cel de acum trei decenii de pe gazon – Cârțu nu trebuia să inventeze nimic. Doar să-și aducă aminte de mobilizările vulcanice și amuzante involuntar ale lui Valentin Stănescu și toți ceilalți „dom’ profesor” pe care-i lua peste picior cu replica născută odată cu fotbalul „hai, bre, că pe vremea mata, când portarii aveau băști pe cap”… Singura constatare nu poate fi decât că Miovenii și Pandurii l-au blegit de tot pe Cîrțu. Cu Cîrțu ne-am cam lămurit, întrebarea e cine a blegit-o de tot pe CFR într-o grupă în care chior să fii și tot nimereai primăvara în Europa League.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER