Nimic nu e mai îndărătnic în fotbalul nostru de-acum decât găunoasa remarcă „da, dom’le, dar băieții noștri n-au încă atâta experiență în cupele europene”. Așa mai ia Steaua încă o dată un meci, acum returul cu Napoli, sub umbrela protectoare „e încă o formație crudă”. Un caraghioslâc, pe deasupra și păgubos, în condițiile în care Bogdan Stancu, Surdu ori Ricardo – recordmanul Nicoliță, suspendat, nu se pune – au strâns în portofolii zeci de meciuri în competițiile continentale. Inclusiv de Liga Campionilor, proba de foc a oricărui fotbalist. Ca o paranteză dacă tot bate la ușă o partidă cu napoletanii, citiți și comparați în timp.
La ora meciului de legendă al Rapidului din toamna lui ’71 cu Napoli, Liță Dumitru adunase numai 5 întâlniri în cupele europene, Rică Răducanu 8, iar Sandu Neagu 6. Toți trei apucaseră să joace cam cât Stancu într-un sezon și jumătate. Ca și acum, și-atunci Napoli – a vicecampionilor mondiali la zi Zoff și Iuliano – era echipa momentului în il calcio când călca pe gazonul de pe San Paolo. E o oarece diferență de percepție a vedetelor lor de acum aproape patru decenii prin comparație cu sperietoarele cvasianonime în fotbalul mondial de azi ale napoletanilor, nu? Încă trei fraze în aceeași cheie. Contează ori nu câte meciuri ai în picioare în cupele europene. Își mai aduce cineva aminte de garnitura lui Liverpool cu care a intrat pe Ghencea? Cu ea nu-și încarcă inutil memoria nici măcar cel mai devotat fan care a bătut drumul până la București. Trei sferturi debutanți în Europa League. Abia legau trei pase, în repriza a doua nici măcar atât. Echipa lui Hodgson era tot atât de omogenă precum Urzicenii care-și încropiseră peste noapte de-un 11. Ca s-o bată pe Steaua. Ca admirator pătimaș al lui Liverpool din vremurile lui Keegan și Hughes îmi crăpa obrazul de rușine.
Ei bine, cu acest surogat de echipă, o glumă proastă chiar și la un joc școală posibilii contra probabililor, Steaua a gâfâit după o remiză, când de fapt era loc de o corecție reparatorie după cât pătimise peste ani nu doar Steaua, ci întreg fotbalul nostru. De la Petrolul încoace. Acum, la Napoli, Stancu și ceilalți ar fi fost cu aparatele foto de gât ca turiștii. Albă, neagră, oricum vor mai câștiga un meci experiență, nu?
P.S. Victoria din ’71 a Rapidului a fost deschisă de o săgeată sub transversală a lui Liță Dumitru, ca să vă faceți o imagine rememorați golul lui Stancu împotriva „lăcustelor”. De unde și comparația între cei doi. Deunăzi, am aflat că s-ar fi prăpădit profesorul meu de istorie din liceu. Pedant, rece, chițibușar. Și mare rapidist. Bineînțeles că a chiulit la ora meciului cu Napoli. El, nu și noi, care mai deschide
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER