Unde să revină Știința?

Îți crapă mintea la ce auzi și la ce vezi. Sezonul stă să înceapă și Primăria Craiovei începe negocieri pentru ca Știința să se întoarcă din exil. Târguieli ca la pepenii de Dăbuleni. Mai lăsăm noi, mai lasă și emisarii lui Mititelu, poate ne întâlnim pe undeva peste câteva zile. Abia acum, cu o săptămână înaintea primului fluier. Probabil că o lună întreagă edilii nu și-au văzut capul de treburi cu campionatul mondial. Meciurile lui Iniesta și Sneijder trebuiau vizionate și despicate a doua zi până la închiderea programului, nu? Și ne mai crucim că după 17 ani Sala Sporturilor tot nu e gata. Până la urmă, care e rostul acestor negocieri? Unde să se întoarcă Știința? Pe Central? Ați văzut imagini și fotografii calde. De necrezut, șocant. Arena arată jalnic, părăsită de toți, bălăriile și buruienile au luat locul gazonului. Și asta numai după ce Știința a lipsit de acasă numai jumătate de an. Dacă ar continua și turul noului sezon la Severin, probabil că prin iarnă stadionul ar fi adus cu o fabrică abandonată, de unde fiecare fură ce mai apucă, iar la poarta unde a dat Balaci gol cu Benfica s-ar fi încălzit niște oameni ai străzii în jurul unui butoi fumegând din deșeuri. De acord, Mititelu e adesea un nesuferit, uneori capsoman, întotdeauna fudul. Nu se confundă cu clubul lui Oblemenco și al lui Deselnicu. Cu totul și cu totul întâmplător azi însă imaginea lui Mititelu se suprapune peste cea a Științei. Nu convine multora, dar și-a câștigat dreptul să negocieze. Inclusiv revenirea acasă. Acasă unde? Printre ciulinii nepăsării edililor. De fapt, asta se și negociază acum. Destinul Centralului.