A fost „cool” în ultimele zile să încurajezi naționala României, fără să te mai uiți la jocul de la Atena, fără să mai calculezi șansele de calificare după un 1-3 cu o echipă pe care am așteptat-o și, slavă Domnului, am primit-o. Cu un patriotism de invidiat, mulți reprezentanți mass-media au apucat-o necondiționat la sănătoasa pe calea optimistă, trăgând cu niște frânghii invizibile șandramaua lui Pițurcă, șubrezită un pic de cât i-a ciocănit Mitroglou la ușă.
Practic, revărsarea de energie pozitivă din comentariile lor a spălat toate răutățile sau reținerile scepticilor cârcotași – printre care Popescu, Mutu și Chivu – și acum lucrează în subconștient la modificarea percepției asupra trecutului. E minunat să constați că, în urma unui hei-rup de susținere, poți să uiți că linia de mijloc n-a legat două pase la Atena, că schemele lui Pițurcă de pe Karaiskakis au fost sufocate de Fernando Santos care, neașteptat, s-a gândit să folosească trei vârfuri într‑un meci tur de baraj, că Marica a șomat în așteptarea unor pase, că selecția e îndoielnică și lista de „că” poate continua. Dar, cum spuneam, nu e momentul. Acum trebuie să ne concentrăm și să credem: Răzvan Cociș va face un meci uriaș, ca în vremurile lui bune, Pițurcă nu mai are nimic de pierdut și, când e în situația asta, devine un zeu al tacticii, două vârfuri vor face harcea parcea apărarea grecilor, masca lui Chiricheș îi va bloca mental pe Samaras, Salpingidis și Mitroglou.
În această atmosferă se va juca meciul de diseară. O statistică spune că, în cele 3 mandate la națională, Pițurcă a avut 11 partide oficiale, acasă, cu echipe puternice, și a câștigat 3 dintre ele la două sau mai multe goluri diferență. Optimiștii vor spune că un procentaj de 27 la sută e extraordinar, fără să mai ia în calcul faptul că două meciuri sunt cu Ungaria și, într-unul dintre ele, a jucat Hagi. Ungaria din 2013 a fost penibilă, vor replica scepticii, iar de la meciul cu Cehia din 2005 au trecut 8 ani, plus că Mutu și Chivu nu mai joacă.
Indiferent însă de dispoziție și de structură, românii au nevoie de acest turneu final. Dacă viitorul este creat de un optimist, România se va califica după un joc excelent și o victorie cu 4-0. Dacă responsabilul cu destinul e într-o dispoziție pesimistă diseară, vom merge în Brazilia după un meci slab, câștigat cu 2-0 din două goluri neregulamentare. Scepticii ipocriți vor ieși în stradă, vor bea șampanie și-i vor ridica osanale lui Pițurcă, în timp ce adepții optimismului îi vor privi cu un amestec de compasiune și dispreț. Ei au știut tot timpul, ei au încurajat când trebuia, nu mai e nevoie să se bucure.
Marele test va fi dacă jocul slab de la Atena se va repeta și vom rămâne din nou acasă. Hai România, chiar dacă acum suntem vai de mama noastră!
P.S. – Aseară, într-un sondaj pe Facebook făcut printre jurnaliști, au fost 25 răspunsuri de „Nu” și 17 de „Da” la întrebarea „Ne calificăm la Mondial?”
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER