Detectorul de iubire

Discutam la Sport.ro cu Ana Maria Prodan despre meciurile suspecte făcute în 2012 de echipele pe care le-a antrenat soțul ei, Laurențiu Reghecampf. Am discutat pe un ton calm, deși mărturisesc că uneori aștept  la telefon ploaia de invective la adresa mea și a lui Costin Negraru pe care am văzut-o în reality-showul de la Antenă.  Într-unul dintre episoade, prin primăvară,  Ana Maria Prodan, pe atunci șefă la Chiajna, a deschis ProSport , a văzut articolul „Puzzle cu cotă mare” din serialul Mafia Umbrelor, apoi a trântit o ploaie de „&%@$%” și de „&%#$@” care a culminat cu „Laur, gata, îi dau în judecată!”. Am așteptat în zadar citația luni de zile, în schimb am primit de la Ana Maria doar dulcețuri: „Laur vă iubește!”, „Știți că eu vă iubesc!”.

Ceva  din această relație muiată în ură birjărească și spoită cu săgeți de amor îmi scapă. Colegii spun că ar fi un război personal cu Reghecampf, iar eu mărturisesc că sunt intrigat de antrenorul Stelei. Când apare la televizor, e civilizat, relaxat,  dar serios, iar disponibilitatea sa în fața reporterilor îl face un redutabil om de PR.  Omul de la ecrane te îmbie să-l simpatizezi.  Dar, în anul care se termină peste câteva zile, am petrecut zeci de ore discutând între patru ochi cu foști sau actuali jucători din primele două ligi despre mafia pariurilor. Mărturiile lor, înregistrate sau nu, sunt ca niște tușe din cărbune din care iese un alt Reghecampf, dispus la compromisuri, bun actor, plin de relații cu o lume pe care nu o vezi la suprafață dacă iei Bucureștiul  sau Târgoviște la picior în miezul zilei.  Am scris mereu despre suspiciunile care au planat asupra unor meciuri în care Reghecampf a stat pe bancă, însă lumea ne-a cerut probe mult mai clare. Eventual și un flagrant. E ceea ce ne transmite, prietenește, și Ana Maria Prodan. „Eu i-am zis și lui Laur. Ca fostă jurnalistă, vă înțeleg că vreți să vă faceți meseria, dar mai trebuie și probe. Chiar dacă e adevărat ce scrieți voi, trebuie să dovediți”. Apoi vine un nou „Știi că noi te iubim!”. Tocmai aceste vorbe siropoase mă pun pe gânduri. E ca și cum mâine vă acuză cineva că sunteți hoți, iar voi îi răspundeți mieros.

„Ștucan, ăsta, e nebun, a luat-o razna cu pariurile!”. Deja m-am obișnuit cu fraza asta, ba uneori mă întreb dacă nu cumva lumea are dreptate. Apoi, însă, dau play la reportofon și aud jucători, care oficial au spus că nu au făcut blaturi, recunoscând că li s-a cerut și că au acceptat compromisul. E firul care duce la adevăr și nu e adevărul pe care publicul îl vede zi de zi la televizor, atunci când se vorbește despre tactică, sisteme de joc, transferuri sau rivalități. Postolache de la Voința a recunoscut anul acesta că a participat la un blat, dar tocmai el nu a fost chemat să dea declarații la sediul FRF în ancheta de ochii lumii deschisă de Mircea Sandu.  Datorită lui Postolache și a altor fotbaliști dispuși să vorbească, îmi permit să discut deschis la televizor cu Ana Maria Prodan și cu Laurențiu Reghecampf despre meciurile lor dubioase. Eu le zâmbesc politicos, ei mă apreciază. E un joc fals care poate avea o finalitate, culmea, propusă chiar de impresară.  „Sunt dispusă să merg la detectorul de minciuni!”.  Nu e o idée rea, și eu sunt dispus să verific dacă sunt paranoic sau nu. Sărbători fericite, familiei Reghecampf, și o luăm de la capăt în 2013!