Drumul de la Bușcă la Walter

Să facem cunoștință cu Florian Walter, de fapt, Florian Bușcă, după numele inițial de familie, un investitor creat parcă special pentru fotbalul românesc. Vânzător de butelii și coleg de breaslă la Competrol cu Cristian Borcea înainte de 1989, finanțatorul cu floare la butonieră a căpătat anvergură în mediul de afaceri de după Revoluție, poluat cu toxine politice. Bușcă s-a ocupat mai întâi cu un business tulbure, ducea ilegal persoane în Austria și Italia, la muncă. Arestat în 1997 în Austria, actualul milionar a ieșit pe cauțiune și s-a întors în țară.

De aici, începe creșterea sa economică, susținută de conexiunile politice. Implicat într-o firmă de pază și într-una de construcții împreună cu fiul lui Virgil Măgureanu, fostul șef al SRI, Bușcă s-a orientat apoi spre salubrizare. Din nou în asociere, de data aceasta cu un deputat PSD, Mihai Sireteanu, și cu binecuvântarea fostului ministru al transporturilor, Miron Mitrea, care a devenit nașul fetei lui Bușcă. Prin firma Romprest, contractele cu statul au început să curgă, iar afacerea s-a extins, uneori fără licitație, la salubrizarea aeroportului Otopeni, la Metrorex, ANL și CFR.
În 2005, Bușcă a intrat în acționariatul lui Dinamo, însă pe post de pion secundar într-o schemă cu alți opt investitori. La câteva luni, cel care lua loc lângă Borcea la „oficială” devenea, brusc, în acte Florian Walter! Nu era un simplu fason. Omul de afaceri avea nevoie de o nouă identitate pentru că era interesat de un contract de salubrizare în baza americană de la Kogălniceanu, iar Florian Bușcă nu era un nume prezentabil după povestea din Austria și după ce procurorii îl cercetaseră pentru înșelăciune și cămătărie.

Cu un nume nou, omul de fotbal Walter s-a orientat în 2009 spre un club și un oraș noi. La Cluj, a pus mâna pe „U”, ademenit cu promisiunea că va obține și contracte de salubrizare cu primăria. În 3 ani însă, Walter a câștigat doar două licitații din zecile la care a participat, așa că și-a pierdut și interesul pentru „U”. În această vară, investitorul și-a luat jucăriile și a plecat: 18 jucători s-au mutat gratis la Petrolul Ploiești, club pe care Walter îl controla încă de la începutul lui 2012 prin prietenii săi, niște domni Capră. Acum facem un exercițiu de imaginație. Frații Glazer, patronii lui Manchester United, se supără mâine, îi iau pe Rooney, Van Persie, Giggs și De Gea și se mută la, să zicem, Hartlepool! Nu de alta, dar primarul din Hartlepool, Stuart Drummond, le oferă Glazerilor un contract pentru șlefuirea unor diamante aflate în proprietatea comunității locale. Plauzibil, nu?

Nu intrăm în subtilitățile legale ale exodului în masă de la Cluj la Ploiești, cert este însă că „U” a fost la cheremul lui Walter . În iulie 2011, ziariștii de la „Evenimentul Zilei” publicau schema prin care omul de afaceri dorea să facă o recuperare de TVA. Walter a susținut că a cumpărat 1,3 milioane de pixuri. Fictive sau nu, pixurile au fost tranzacționate în 15 ore prin 4 firme, între care și SC SCFM Universitatea Cluj SA, prețul lor a crescut de la 6 la 8 milioane de lei, iar destinația finală a fost o firmă aflată în insolvență care, automat, beneficia de o procedură simplificată pentru recuperarea de TVA. Walter a cerut returnarea, ANAF a anunțat un control, iar finanțatorul s-a răzgândit. Ulterior, el a recunoscut că pixurile n-au ajuns niciodată la Universitatea Cluj! Normal, ce-ar fi putut face Bornescu, Galamaz și „Prințul” Cristea cu un milion și ceva de pixuri?!