Mai țineți minte? Era prin 2010 și Moți – jucătorul la care vecinii noștri bulgari se închină acum ca la sfintele moaște după ce a calificat-o pe Ludogoreț în paradisul financiar din Liga Campionilor – era obiect de bășcălie pe stadioanele din România. Media preluase o declarație a lui Cornel Dinu în care administratorul delegat de la Dinamo făcea radiografia vieții extrasportive a fundașului central.
„Moți e un băiat bun, un copil deosebit, dar el fumează trei pachete de țigări pe zi. Practic, respiră nicotină, nu oxigen. Moți fumează încontinuu. Dacă ar bea ceva, ar fi medicament. Acest lucru se întâmplă deja de 2-3 ani”. Ironizat de fanii Stelei, dar – mai dureros, de suporterii lui Dinamo, Moți a acceptat să vorbească despre viciul său abia după vreo doi ani. „Nu fumez trei pachete pe zi, dar nici două țigări. E viciul meu, dar nu-mi afectează performanțele din teren. Dacă aș simți ceva, m-aș lăsa imediat de fumat”.
În 2012, Moți a trecut Dunărea cu o reputație proastă și cu o coadă de cârcoteli lăsată la podul de la Ruse. La 27 de ani, după o experiență nefericită în Italia, la Siena, încerca să facă rost de niște bani pentru viitor, semnând cu Ludogoreț Razgrad, o echipă apărută din neant într-un campionat care are o reputație îndoielnică în România. Dacă întrebi orice om de fotbal din Liga 1, îți va răspunde oficial că bulgarii „sunt mult sub noi”. Între patru ochi, poți afla despre meciurile trucate și despre patronii mafioți, care uneori mai sar și în aer cu tot cu mașină. Pe scurt, o lume promiscuă în care un fumător care sudează țigările are un loc călduț. Moți lăsase paradisul din România pentru o coborî printre păcătoșii pe care nici apa Dunării nu-i poate mântui.
Ce a făcut românul suspectat de ai săi de tabagism? În două sezoane, a câștigat două titluri cu Lodogoreț, o Cupă a Bulgariei și două supercupe, dar la nord de Danubiu performanțele clubului dintr-un orășel neînsemnat cu 50.000 de locuitori nu puteau fi vreodată comparate cu rezultatele Stelei, campioana Europei în 1986.
Destinul a vrut ca, la 29 de ani, Moți să nimerească ochi în ochi cu Nemesis-ul său din România, dar de unde i-a venit inspirația să plonjeze în dreapta la penalty-urile lui Pârvulescu și Râpă?
Recent, New York Times a făcut un studiu printre artiști pentru a descoperi dacă muza are o sursă misterioasă. Rezultatul a fost unul lumesc. Cei trei pași de care ai nevoie pentru a fi inspirat și creativ sunt:
1. Muncă
2. O doză de frustrare
3. Repetare
Potrivit studiului, oamenii nu sunt inspirați mai des pentru că sar mult prea repede peste punctul 2. Renunță să devină „frustrați” atunci când munca nu le iese din prima.
Cititorii vor spune că Moți nu este un artist. Rolul unui fundaș central în fotbal nu are strălucire. El trebuie să facă treaba murdară. O știu toți cei care au jucat fie și 5 minute: tibii trosnite, capete sparte, pumni în coaste, călcat pe ghete.
Din 2002, de când a început fotbalul la Craiova, Moți a muncit pentru a ajunge fotbalist profesionist. Frustrarea a apărut inevitabil într-un campionat plin de meciuri trucate, de declarații date la mișto, de patroni zgârciți și în care, colac peste pupăză, mai există și Steaua. Pentru ca Moți să intuiască loviturile bătute de băieții detestabili în roșu și albastru mai avea nevoie de repetare, însă aici nu a trebuit să lucreze prea mult. A întâlnit Steaua de nenumărate ori și dacă uitase cumva senzația în anii petrecuți printre bulgari, i-a reamintit-o Chipciu, după partida tur: „Moți nu merită respectul meu!”.
Cu toate condițiile îndeplinite, povestea uimitoare de la Sofia aștepta să se întâmple. Cineva, deranjat probabil de fumul gros de țigară ridicat dintre păcătoși, a scăpat gura sacului cu inspirație exact deasupra capului unui vicios din România, iar acest băiat a devenit cunoscut în toată lumea.
Cosmin, bucură-te de momentele de glorie! Le meriți, la fel cum meriți o țigară de după.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER