„E o chestiune de ieducație să ne tratăm cu respect”, spune Ionuț Negoiță, finanțatorul cu zeci de milioane datorii la stat în afaceri și cu un proiect minimalist în fotbal, salvatorul care a făcut un „iefort” să obțină licența pentru club. Discursul propagandist și bolovănos de după derby al omului cu bani puțini de la Dinamo a fost în contrast cu aerul neașteptat de proaspăt arătat de echipa lui Stoican în Ghencea, la doar câteva zile după un „1 pauză / 2 final” bizar cu Viitorul Constanța.
Dincolo de inabilitățile lingvistice ale lui Negoiță, primul derby din 2014 poate reprezenta semnalul unui trend nou în Liga 1, alarmant pentru jucători. Victoria ratată în ultimul minut de Dinamo pe terenul invincibilei, revoluționarei Steaua – cu o echipă încropită din adolescenți, renegați, jucători din B sau C și străini îndoielnici – le arată finanțatorilor din România că nu e nevoie să dai salarii mari pentru a obține rezultate într-un campionat cu un nivel modest. Nu e nevoie nici de un antrenor scump, cu nume, și nici de prea multă răbdare. Poți fi la un pas să bați cea mai solidă echipă construită în Liga 1 în ultimii 15 ani și cu Lazăr, Șerban și Filip și, de ce nu, poate și cu Cioinac, Pape Ndaw sau Zougoula.
Mult timp, fotbaliștii din prima ligă au fost considerați niște răsfățați cu salarii de sute de mii de euro pe an într-o țară în care salariul minim pe economie este de nici 200 de euro. De multă vreme însă, privilegiații în ghete și jambiere sunt amendați, amânați, plimbați cu vorba și, în cele din urmă, țepuiți de finanțatorii lor în zilele de salariu. Nu le plânge nimeni de milă, mai ales că nici ei nu se ajută, evitând să-și depună memorii pentru a deveni jucători liberi de contract. Le e frică de eticheta de „rebel” pe care le-ar pune-o eventualul angajator.
Acum, proiectul lui Negoiță anunță un nou plonjon în abisul austerității. În timp ce Steaua își permite să-l plătească pe Sânmărtean cu 30.000 de euro pe lună pentru a da goluri în meciuri de vacanță cu Chiajna, Dinamo achită cu această sumă salariile lunare însumate ale unei jumătăți dintre titularii din Ghencea. Rafinamentul proiectului lui Negoiță vine însă la urmă: nu doar că salariile sunt mignone, dar ele nu sunt nici măcar plătite la timp. „O chestiune de ieducație”, cum ar spune finanțatorul.
Ținuți la limita înfometării fotbalistice, dinamoviștii au jucat din orgoliu în fața unei echipe care a preluat din îngâmfarea de pe banca sa tehnică. „Ce ne-a motivat? Ne-a motivat derbyul”, a fost explicația simplă oferită la vestiare de Rotariu. „Stoican este piesa de care avem nevoie pentru a completa puzzle-ul”, anunța în același timp Negoiță, la lojă.
Pe baza datelor recoltate în Ghencea, proiectul sărăcăcios de la Dinamo se anunță un hit. Probabil Negoiță și-ar dori mai multe derbyuri cu Steaua, în care orgoliul să compenseze foamea, însă la rând vine Corona. Orice alt rezultat în afară de victoria lui Dinamo ar trebui să-i bucure pe ceilalți fotbaliști din Liga 1 și să-l alarmeze pe Stoican. Cât mai valorează o piesă de puzzle în zilele noastre?
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER