Am privit meciul cu Elveția relaxat, fără pretenții de doctor în fotbal. M-au bucurat rezultatul și emoția din ochii încă inocenți ai lui Grozav, dar, fără o implicare emoțională deosebită, jocul era să mă adoarmă buștean. Curios din fire, astăzi i-am ascultat pe specialiști și am aflat că „a fost un test util”, că „viitorul sună bine” și că „avem șanse să mergem la Mondiale”. Oare?
M-am întrebat și dacă specialiștii cu pricina au văzut meciurile Astrei din această primăvară. Eu le-am văzut pe toate și nu înțeleg nici bătut cum de se îmbracă în vestiarul naționalei acest băiat, Valerică Găman. Ne prefacem aici că tot ce a jucat Astra a fost pe bune, că niciun meci, nici cu Vaslui, nici cu Petrolul, nu a fost trucat pentru pariuri. În cazul ăsta, Găman și privirea lui care te bagă și pe tine în ceață nu aveau vreun argument să fie titulari cu Elveția. Nu-l cunosc, n-am vorbit în viața mea cu el, dar în meciurile Astrei a fost un dezastru.
Marcajul celui pe care Ioan Becali l-a numit „noul Maldini” e o poezie, plasamentul îl ruinează, iar răutatea în joc i se citește în ochi: e blând ca un cățeluș nevinovat. Veți spune că a jucat bine la Lucerna. Accept explicația, dar povestiți-mi tacklinguri, faze în care Găman v-a impresionat! Nu vă vine nimic în minte? Lăsați-mă să vă ajut: în minutul 44, când Elveția a avut poate cea mai mare ocazie din meci la șutul lui Barnetta peste poartă, Găman dormea între cel care centra și cel care trăgea. În rest, în fața unei echipe stoarse după acel 5-3 amical cu Germania, Găman n-a părut încurcat, dar nici nu avea cum să fie încurcat când era protejat de Chiricheș, de închizătorii Florescu și Bourceanu și, de multe ori, chiar de Daniel Niculae.
Dar să terminăm cu răutățile. Valerică nu are nicio vină. Problema e la cel care-l convoacă, la acest încăpățânat Pițurcă, selecționerul care nu s-a schimbat nici în al treilea mandat. Are în continuare fixurile, răutățile, superstițiile și interesele lui. Cineva îmi povestea că Pițurcă trăiește meciurile ca o babă: „Uite, ne dau ăștia gol! Aoleo, luăm gol!”. Aseară, pe microfoanele de fond i s-a auzit la un moment dat vocea: „Florescule, unde ai plecat? Nu vezi că luăm gol?!”. Să mori de râs, nu alta. Mingea era, undeva, la mijlocul terenului!
Serios acum, după meciul cu Elveția rămân mai multe întrebări: De ce jucătorii de la Pandurii vin la lot cu regularitate de funicular, de ce stăm tot timpul pitiți ca iepurii în gaură, așteptând s-o rupem la sănătoasa pe contraatac, de ce Mutu e lăsat să vină la lot doar când are chef? Aștept răspunsurile și voi răspunde prompt la telefon în această dimineață, când impresarii lui Găman mă vor suna pentru a-mi reaminti că Pițurcă nu face jocurile nimănui, nici măcar pe ale fraților Becali.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER