Suntem în 2015 și continuăm să uscăm gazonul la meciurile naționalei cu elicopterele instituțiilor statului. Un an din era Burleanu a produs o gaură de vierme, o scurtătură temporală prin care se întrevăd fantomele trecutului. Are cineva curajul de a trece dincolo?
Un pas și bocancul se scufunda doi centimetri în mlaștina de pe gazonul din Ghencea. Dacă reporterul mai făcea un pas, federația n-ar mai fi chemat elicoptere, ci scafandrii.
Se întâmpla în octombrie 2002, în paleoliticul fotbalului românesc atunci când cel mai mic dezgheț sau o ploaie mai răsărită produceau adevărate calamități pe stadioanele învechite pe care juca echipa națională. În mijlocul apelor, Anghel Iordănescu juca rolul unui Noe modern, cu peltițe de general.
Acum 13 ani, cu mult înainte ca România să viseze la stadioane precum Național Arena, Cluj Arena sau Ilie Oană, FRF apela la elicoptere pentru că Iordănescu avea nevoie de un gazon bun pentru a bate Norvegia în preliminariile Euro 2004. „Sper să avem sprijinul MapN pentru a putea rezolva problema. Oricum, m-am implicat personal”, spunea selecționerul, veșnic măcinat de senzația că adversarul va fi avantajat de gazon.
Elicopterele cerute personal de Iordănescu pe firul roșu au venit, au consumat sute de litri de combustibil, s-au rotit peste gazon și au plecat. Cu o zi înainte de meci, în cantonamentul naționalei, generalul Iordănescu și Mircea Sandu (declarația lui poate fi citită în foto stânga) au avut prilejul să le mulțumească personal celor care trimiseseră aparatele militare pentru a facilita driblingul lui Mutu: premierul Adrian Năstase și prefectul Gabriel Oprea, general și vicepreședinte pe atunci al fundației Colegiul Național de Apărare. A doua zi, naționala a pierdut cu 1-0 într-o mocirlă care le-a intrat fotbaliștilor prin toți porii. România avea pământul în sânge.
În acei ani, elicopterele Puma zvântau gazonul, baronii PSD turnau nisip ca să-și mascheze incompetența în grădinărit, iar muncitorii dădeau găuri pentru drenaj și cărau apa cu bureți și găleți. Curată preistorie, dar, tineri fani ai naționalei, nu zâmbiți! Priviți imaginile de la Ploiești. Între timp, România are câteva stadioane moderne, însă apa e evaporată tot cu palele rotoarelor de elicopter.
Revenit ca selecționer, generalul Iordănescu a chemat din nou aviația, doar că aceasta a venit acum de la Interne, nu de la Apărare. În cei 13 ani scurși de la meciul cu Norvegia, prietenul lui, Gabriel Oprea, a fost pe rând ministrul Internelor, al Apărării, deputat, senator, viceprim-ministru și, din nou, ministru la Interne. După ce și-a descărcat nervii pe gazon la conferința de sâmbătă seară, selecționerul s-a ocupat din nou personal. A doua zi, un elicopter inscripționat „Ministerul Afacerilor Interne” a consumat cherosen timp de 45 de minute pentru că, probabil, Keșeru nu putea da altfel gol semiamatorilor din Feroe.
Cine plătește factura? FRF sau contribuabilul român? Cu sânge de politician, Răzvan Burleanu a fentat discuția, la microfonul TVR. „Dacă vă veți uita în tribune, veți înțelege de ce am apelat la elicopter”, i-a spus înlocuitorul lui Mircea Sandu reporterului Vlad Arhire. Din nou, senzația că ți se scotocește fără voia ta în buzunarul de la piept unde ții patriotismul. Naționala are o casă la Ploiești, iar bucuria fanilor e neprețuită.
Dacă aveți senzația că un decont de câteva mii de euro, cât costă să usuci un gazon de fotbal cu elicopterul, reprezintă o miză meschină, mai aveți răbdare câteva secunde.
Arena Ilie Oană din Ploiești a costat 17,5 milioane de euro și a fost inaugurată în septembrie 2011. După 3 ani și jumătate, drenajul nu face față unei ploi de trei zile, iar Iordănescu, revenit ca selecționer, cere din nou elicoptere (foto) de la amicul Oprea.
Acesta este viitorul la care visam în 2002.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER