Duelul dintre Oltchim și Gyor a fost cu totul și cu totul inegal în prima repriză. Echipa ungară juca un handbal total diferit față de ce arătau fetele lui Radu Voina. Viteză superioară, superaruncări de la linia de nouă metri, combinații cărora Brădeanu și Compania nu le făceau față. Totul funcționa la Gyor și nimic la noi! Am fost convins la pauză că finala visată e compromisă și că Gyor este echipa mai bună, care merită să meargă mai departe. Ce s-a întâmplat în repriza a doua e deja de domeniul fantasticului.
Intercepția și contraatacul nostru au funcționat ireproșabil, extremele Curea și Nechita au înscris goluri imposibile, Vizitiu a rupt plasa de la distanță, am văzut-o chiar marcând din săritură, procedeu care nu prea îi iese de obicei, ea reușind goluri importante, de cele mai multe ori, cu „bombe” de la șold sau de pe picioare.
Iar Luminița Huțupan, la cei 41 de ani ai ei, a fost cu adevărat fantastică. Ne-a adus aminte de vremurile bune și ne-a făcut să regretăm că am privit cu suspiciune reîntoarcerea ei pe teren. Sunt multe voci care spun că Oltchimul a cheltuit și mai cheltuiește bani de la stat. Și eu am privit cu suspiciune această infuzie imensă de capital, aproape trei milioane de euro pe an – cea mai bogată echipă de club din lume alături de Gyor, adversara de aseară! Dar într-o țară în care s-a furat și se fură la greu, într-o țară în care numai fraierii își plătesc impozitele, faptul că există o astfel de echipă e de lăudat. Dacă în fiecare sport de echipă am fi avut o astfel de nebunie, pentru că numai astfel poți numi ce se întâmplă la Oltchim, probabil că sportul românesc nu ar mai fi tras să moară, așa cum se întâmplă acum.
Patru goluri nu sunt multe când ai în față o formație precum cea a Gyorului, dar ele ne fac să sperăm în continuare la încă o finală de Liga Campionilor! Și asta sună incredibil pentru România!
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER