Pațachinul Rafailă

Una pereche budigăi cafenii, ca să nu zic căcănii, în pătrățele. O basma ciclamen legată pe cap. Un tricou alb cu o dungă lată, roșu închis, orizontală, pe piept. Altă dungă, galben poliție, reflectorizant, în jurul burții. „Adidașii” din picioare, cu motive intens portocalii. Această sorcovă, acest papagal, acest țigan bișnițar de litoral îmbrăcat cu lucruri de furat nu era altul decât Rafailă Nadal în semifinala de la Indian Wells. Nu înțeleg cum se poate juca tenis într-o astfel de costumație. Pentru mine tenisul a însemnat întotdeauna o stare de spirit, un ritual, când văd câte un corporatist imbecil cum intră pe teren în pantofi de stradă și cu cravată ca să „schimbe câteva mingi” simt o jenă aproape fizică.

Nu știu câți bani a încasat Nadal ca să apară înveșmântat ca un pațachin. Dar cred că dragostea și respectul pe care le poartă tenisului ar fi trebuit să-l împiedice să facă asta. După ce a pierdut, la tie-break în setul decisiv, meciul în fața lui Ivan Lubicic, croatul de 31 de ani cu caracter de fier forjat în războaiele din fosta Iugoslavie, Nadal a declarat că „a fost un accident”. Eu nu cred că a fost un accident. Cred că dincolo de jocul lui cu mingi liftate, învârtite la nemurire, dar prea scurte, mai toate grupate cam la jumătatea terenului advers, joc pasiv, așteptând greșeala croatului, dincolo de neîndemânarea demonstrată la fileu când faza l-a împins acolo, dincolo de greșelile neforțate făcute în momente importante, Nadal a fost și pedepsit de Dumnezeul tenisului pentru echipamentul groaznic cu care a intrat pe teren. Parcă niciodată gestul lui de a-și scoate pantalonii din fund înainte de serviciu n-a arătat mai urât. Cu atât mai mult cu cât dincolo de fileu, sobrul, inteligentul și adunatul în sine Lubicic purta alb, gri și verde pal.

Refuz să cred că Roger Federer ar intra vreodată pe teren îmbrăcat ca Nadal sâmbătă. Îi doresc lui Nadal să-i crească jocul și să redevină ce-a fost, dar mi-e imposibil să suprapun imaginii pațachinului Rafailă de la Indian Wells pe cea a lui Rafael Nadal de la Wimbledon 2008, în alb, alături de învinsul său, Roger Federer.