Concluzii la final de primă etapă. Clujul chiar are echipă și lot, degeaba au sărit contracandidatele să îi atace că sunt puternici în culise. Și la regii. Or fi și acolo, dar aseară, la Urziceni, au arătat stil și forță de joc. Marius Avram a demonstrat că are clasă și că arbitrajul românesc respiră. Gâfâit, dar respiră. Meciul foarte bun dintre Unirea și CFR ne-a demonstrat că fotbalul românesc n-a hibernat degeaba. Că tot veni vorba de urși: concluzia etapei este inspirată de Florin Șerban și filmul său „Eu când vreau să fluier, fluier”, câștigător a două mari premii în weekend la festivalul de film de la Berlin. Așa ar fi trebuit să facă și Augustus duminică la Dinamo – Craiova. Să fluiere penalty la Costea. Am fi avut o etapă la sfârșitul căreia am fi discutat mai mult de fotbal și mai puțin de back-stage și de scenarii de film… Discuția cu un regizor premiat la un festival, cum e cel de la Berlin, te marchează și, chiar dacă mănânci zi de zi fotbal pe pâine, nu ai cum să nu îi dai dreptate când spune „Azi noi reprezentăm România!”. Așa e. Porumboiu. Corneliu, nu Adrian. Puiu. Cristi, nu Iordănescu. Șerban. Florin, nu Denis. Mungiu, Mihăileanu, Jude, Ruxandra Zenide, mai ales regretatul Nemescu și mulți alții. Mulțumiri de profani dintr-un colț de pagină de sport.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER