„Dacă s-ar putea și noi am vrea să avem conducători străini”, a fost replica spumoasă dată ieri de Avram majorității șefilor de la formațiile din Liga I. Mai marele arbitrilor a încercat fără succes să le țină piept contestatarilor care militau vehement pentru aducerea de brigăzi străine. Aflat încă în convalescență, Mircea Sandu se confruntă din nou cu rumoarea stârnită de cea mai mare parte a celor care decid soarta celor mai reprezentative echipe de club din România. La ultima discuție pe această temă, Nașul și-a impus punctul de vedere. Românii împart dreptatea. Argumentele sale au fost mai multe și mai puternice și au avut ca principal fundament recomandările UEFA. Tema arbitrajelor continuă să fie una intens dezbătută deși este evident că nu este nici pe departe hotărâtoare în stabilirea ierarhiei. În această ediție de campionat, echilibrul din fruntea ori din subsolul clasamentului nu are nimic de-a face cu felul cum s-a fluierat. Sau, dacă are, putem spune că românii și străinii au greșit la fel de mult și la fel de grav. Lipsa credibilității este moștenită și prezumția de nevinovăție inexistentă. Se operează cu suspiciuni și cu pasarea responsabilității. Realitatea că cercul de influență și interes al lui Mircea Sandu este infinit mai credibil acum pe acest subiect decât cel al restului. Cecurile în alb acordate fluierașilor de pe te miri unde au încetat să fie soluție din cauza fluierelor strâmbe ale spaniolilor, grecilor sau altor cavaleri care vin, iau bani, greșesc și pleacă. Pentru cei care nu au interes și intrări la arbitrii de afară e o autosugestie păguboasă și a naibii de costisitoare.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER