Problema gazonului a devenit una de însemnătate națională. Câteodată am impresia că ne agățăm de câte o temă ca asta și o întoarcem pe toate fețele. Facem o tragedie, o ironizăm, privim totul cu un aer superior și emitem judecăți de valoare pe un ton grav, aranjându-ne ramele ochelarilor. Chestiunea e atât de românească, încât am senzația că fiecare dintre noi are un rol într-o „pastilă” ca aceea pe care le făcea mai demult Florin Călinescu. E un déjà -vu totul. Ne regăsim în gazonul ăsta varză.
E mitul lucrului pe care nu suntem capabili să îl ducem la bun sfârșit. Fiecare dintre noi cred că a trăit apariția unei probleme neașteptate atunci când lucrurile păreau puse la punct și nimic nu se putea întâmpla. Fie că vorbim de semnarea unui contract la notariat, de zugrăvitul unei camere, de un itinerariu prestabilit la o agenție de turism, de achiziționarea unei mașini de la nu știu ce reprezentanță. E în gena locului să se întâmple ceva. Cornel Dinu din zilele bune ar fi sintetizat totul, lăsându‑se pe spate cu scaunul și scrumând leneș trabucul. Constat acum cât îmi lipsesc ironiile sale.
Așa, rămânem pe tăpșanul declarațiilor de tot felul. Cu blaturi, cu vaci, cu oi și boi. Așteptăm ziua în care or să sară brazde și din masa verde, acolo unde se decid, mai nou, competițiile în România.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER