Haosul este cuvântul de ordine la echipele din București. „I-au ajuns blestemele”, ar zice microbiștii care înainte de stadion mai trec și pe la biserică. Steaua se luptă cu patronul, cu limitele atinse, cu recordurile negative doborâte meci de meci, cu fanii care s-au săturat. La Dinamo se cântă și se cântă fals. Manelele cu care se tot mândreau acționarii la televizor s-au întors împotriva lor, într-un scandal monstru pe care îl gestionează discreționar. Torje și Ropotan scapă ieftin, în timp ce Goian și Pulhac sunt pedepsiți exemplar. Nedrept și în funcție de interese. Giuleștiul e capitala Haosomaniei. Acolo, jucătorii condiționează prezența la echipă de îndepărtarea antrenorului, încurajați fiind tocmai de patron, adică de acela care ar fi trebuit să fie garantul disciplinei. Serios acum, după zilele de Ligă prin ziare și pe la televiziuni, își dau cu părerea fel și fel de oameni despre cauzele invariabilelor eșecuri. Majoritatea vorbesc despre diferențe de bugete și de valoare ale loturilor. Pentru mine unul, devine din ce în ce mai clar că fotbalul românesc suferă în primul rând de lipsa conducătorilor adevărați… Faptul că un MM Stoica a reușit și la Urziceni, după ce a făcut-o la Steaua, sau că Dinu Vamă ține steagul sus și la Brașov vorbește de la sine despre tot ce se întâmplă de fapt.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER