Steaua și FC Vaslui au bătut și sunt în viață pentru calificarea în primăvara europeană. Rapid și-a luat adio de la orice șansă reală de a merge mai departe. Numai la noi se aplică teoria cu blestemul stadionului la debut, al pământului și alte mituri mai mult sau mai puțin literare. Polonezii nu sunt superstițioși. Ei știu să umple o arenă nouă, să facă atmosferă și să se bucure. Legia a predat aseară o lecție în primul rând în tribune. Mai departe, pe teren, Răzvan Lucescu a încercat să orchestreze o revoltă împotriva condiției. Am lăsat naiba povestea cu Miorița și ne-am apucat din minutul unu să încercăm să facem pe cuceritorii, numai că Alexa a fost meșter în a dărâma tot ce construisem până atunci. Au pierdut mai rapid decât se gândeau orice șansă realistă de a merge în primăvară. Nu au fost scandalos de slabi, nu au dezamăgit la modul revoltător, dar nici nu au alură de echipă care să își propună foarte multe. Cel puțin în Europa.
Vasluiul, în schimb, își trăiește povestea la prezent în dulcele grai, cu bunicul Hizo refuzând doar să citească. Preferă să scrie. Istorie. Și în cartea lui, Zmeu (zmeilor) e personaj pozitiv și răpune fotbaliștii infinit mai bine plătiți. „Ce seară minunată!”, imnul neoficial al trupei lui Porumboiu definește cel mai bine tot ce se întâmplă în acel colț de țară. Până la urmă, ei sunt marii performeri ai zilei de ieri.
Steaua s-a suit în montagne-rousse-ul iluziilor și deziluziilor – frumoasă introducerea reprizei secunde de către comentatorul Pro „Ne-am întors pe teatrul iluziilor noastre…”. A început furtunos, a cedat inexplicabil, dar a revenit exploziv ca și șutul de 4-2 al lui Tănase. A făcut-o în stil de mare echipă, driblând șocul de a fi fost egalați, dar mai ales handicapul omului în minus. Ilie Stan a avut dreptate. Episodul Ploiești a trezit spiritul amorțit al unei echipe care a fost mare și care poate reveni în top.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER