Săptămâna Cluj – Steaua. Acum doi ani era meci de Liga Campionilor, acum e de Liga I și atât, dar încărcătura lui e cel puțin la fel de mare. Dacă bat și duminică, ardelenii mai scapă de o contracandidată după victoria de pe terenul campioanei, iar Steaua ar pierde încă o șansă importantă de a rămâne în cursă. E genul de meci nebun. Cu gânduri de revanșă, cu delegarea cu cântec a lui Deaconu, cu statistica atârnând ca o piatră de moară de gâtul clujenilor – la meciul cu Unirea s-au descotorosit de un complex proverbial.
S-a vorbit foarte mult de dorința de răzbunare a lui Dică. Nicolae Dică. Nu a fost reprimit în Ghencea, și relațiile cu conducerea stelistă sunt reci spre înghețate. Nu este singur. Și celălalt Dică vrea revanșă. Emil e marea găselniță a lui Mandorlini. Un mijlocaș extrem de tehnic, cu execuție, dribling și travaliu, a cărui carieră a fost marcată puternic de imensa ratare pe care a avut-o în tricoul Rapidului în memorabilul sfert cu Steaua de Cupă UEFA. Atunci Emil Dică a irosit posibilitatea de a duce Rapidul în semifinale. A navigat în derivă prin fotbalul românesc și mulți îl credeau eșuat pe banca de rezerve a Clujului, în momentul când CFR a decis să îl ia din Giulești. Renaște sub comanda italianului în Gruia. Dacă ar fi să pariez pe vreunul dintre cei doi Dică la meciul de sâmbătă, aș paria mai degrabă pe Emil. Asta nu înseamnă că Steaua este învinsă. Va pierde foarte probabil însă astăzi la comisii. Pericol de suspendare pentru bulgări și autosesizare pentru gesturile obscene ale lui Baciu. Ciudat, totuși. Sunt semnale că Liga nu s-a sesizat și în ceea ce îl privește pe Costea cu celebrele mâini încrucișate á la Mourinho.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER