Instalarea lui Hagi pe banca Galatei și meciul Stelei au mutat centrul de interes de pe echipa națională, astfel că raportul dat de Lucescu junior în fața Comitetului Executiv a trecut în plan secund. Normal felul în care s-a pus problema și logic ultimatumul: „Pleci dacă nu mai sunt șanse de calificare”. O dovadă în plus că reacțiile de după meciul cu Franța au fost unele inconsistente, la limita iresponsabilității.
Până la urmă, așa-zisa strategie de a liniști apele cu anunțul că lui Lucescu i se va prelungi contractul până în 2014 nu a făcut decât să tensioneze atmosfera prin mesajul ilogic conținut de toate acele declarații. Din acest punct de vedere, și Sandu ar fi trebuit să raporteze în fața celor pe care îi cheamă la ordine. Altfel, amuzante mi s-au părut sugestiile date de conducători în privința jucătorilor care ar trebui să fie sau nu selecționați ori titularizați. Raț, Rădoi și Cociș au fost cei mai criticați. „Nu am pretenția să iei pe cineva de la Dinamo, dar Radu Ștefan ar trebui să fie titular ca fundaș stânga”, ar fi fost solicitarea lui Borcea. E cel puțin la fel de periculos și condamnabil tipul acesta de discurs, ca toate scandalurile televizate în care se fac presiuni asupra selecționerului.
Comitetul Executiv nu are în niciun caz atribuții și competențe tehnico-tactice. Măcar știm un lucru. Mandatul lui Răzvan Lucescu depinde cumva de meciul cu Bosnia. Știam, dar mesajul acesta direct lămurește lucrurile. E o numărătoare inversă și poate că toată această presiune va schimba lucrurile în privința exprimării naționalei pe teren.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER