Discursul lui Avram sau al oricui se gândea ori se gândește să le mai ia apărarea arbitrilor români a fost dinamitat de prestația lui Balaj la FC Copenhaga cu Barcelona. Modul în care centralul român a judecat o fază pe care de la Schumacher-Batiston 84 încoace o știm ca fiind de roșu clar i-a scandalizat până și pe spanioli.
Complexul granzilor înfundă fluierele celor puși să împartă dreptatea. O vedem etapă de etapă la noi, ni se confirmă și în rarele ocazii când „cavalerilor” noștri li se dă prilejul să iasă în competiții ce clar îi depășesc. Culmea, după Tudor „cel mai crispat om dintr-un stadion de 100.000 de oameni”, cum a fost el caracterizat de cei care îl vedeau acum două sezoane la Barcelona – Basel, Balaj a fost pus la zid după un alt meci al Barcelonei. Asta spune multe despre modul și mediul în care cresc arbitrii în România. Stresați, fricoși, dacă nu obedienți.
Reforma din arbitraj trebuie făcută de oameni verticali și care sunt mai presus de orice fel de bănuială. De persoane care nu au făcut parte din sisteme ori sfere de influență. Problema e că nu există astfel de figuri în fotbalul românesc. Așa cum antrenori străini gen Zenga, Bergodi, Uhrin, jucători ca Godfroid ori Thereau au schimbat mentalități și obiceiuri, arbitri străini ori instructorii de arbitrii din străinătate pot schimba ce mai poate fi schimbat.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER