Liniște mormântală și un stadion stelist aplaudând un alt dinamovist plecat prematur. Asta la început… Ritm pentru un amical total, ultimul înaintea decisivei cu Serbia. România lui Pițurcă, chiar și fără Chivu și Mutu, e în creștere. Joacă mai repede, mai direct, mai modern. Mai pe poartă. Cociș nu e vreun „fuoriclasse”, dar una din pasele sale istețe a ajuns via Krizanac în dreptul lui Marica. Un șut sec și o înjurătură cu dedicație pentru nu știm cine, marcă înregistrată pentru reușita sa. Locuitorii unui oraș croat, necunoscători de folclor românesc, s-au bucurat că tinerelul brunet se gândește și la ei. Pițurcă a tresărit, dar s-a închis înapoi în el la o lovitură liberă mai parșivă decât orice pisică, fie ea „titulară” în poarta câinilor. Lobonț și poate Tamaș au fost, de altfel, jucătorii mai puțin conectați la repetiția croată pentru examenul de sârbă. Selecționerul nu a fost zgârcit cu schimbările, testând încă de la pauză, chiar și cu prețul rezultatului! S-au exersat benzile. Raț sau Neșu? Contra sau Ogăraru? Petre sau Bănel? Costea… În locul lui vine Mutu, e clar. Chivu îl va „urca” probabil pe Rădoi sau îl va „scoate” pe Tamaș. Cert e că împotriva unui adversar cu nume și valoare, România a arătat pe alocuri articulată, coerentă, motivată. Condamnați să batem Serbia, e clar că trebuie să facem mult mai mult decât aseară peste o lună și un pic. Să punem suflet, să jucăm cu inima. Și dacă tricolorii nu au reușit să îi dedice victoria cu Croația regretatului handbalist Marian Cozma, trebuie să o aducă pe cea cu sârbii. El le-ar fi vrut pe amândouă, chiar dacă un croat și un sârb au sărit într-o noapte tristă să îl apere.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER