Analiza pe care o face Sandu Enciu în ProSport explică în mare măsură declinul sportului românesc. Totul se bazează pe cifrele furnizate de Institutul Național de Statistică și un calcul banal indică faptul că puțin peste unu la sută dintre români fac sport în cadru organizat. Pentru a avea un tablou complet al dezastrului ar trebui să existe și o inventariere a bazelor sportive. Multe dintre ele abandonate și lăsate în paragină, pentru ca pe locul terenurilor de fotbal, tenis, etc. să crească în timp cartiere rezidențiale. Am trăit această senzație aiurea atunci când într-o plimbare nostalgică prin locuri pe care nu le mai văzusem demult am descoperit un bloc pe un teren de fotbal, în dreptul porții unde trăgeam de zor visându-mă cine știe ce fotbalist.
Așadar considerațiile realist-pesimiste ale specialiștilor sunt însoțite de cifre. Și totul este amplificat de iminența Jocurilor Olimpice de la Londra, acolo unde semnele nu sunt deloc încurajatoare, lucru evident și din statistica alăturată. Se vorbește mult și în van despre necesitatea unei reforme în sportul românesc. „Se”-ul acest impersonal poate constitui, în fapt, una din principalele cauze. Neincluderea sportului în topul preocupărilor pe care le-au avut diversele guverne, marginalizarea orelor de educație fizică în programa școlară, închiderea terenurilor de sport ale școlilor în week-end, toate constituie cauze. Sportul românesc a eșuat pe axa dezinteresului celor cu putere de a decide și a intereselor ascunse ale celor veniți în fenomen numai să profite.
Aceasta a fost tema zilei într-o redacție a unui ziar de sport care depinde în foarte mare măsură de rezultatele a 1,2 la sută dintre noi. Atmosfera aceasta sumbră a fost spartă de vizita unui campion adevărat. Ivan Patzaichin ne-a întors vizita, după ce o echipă ProSport fusese săptămâna trecută în Deltă pentru a-i duce premiul pentru întreaga carieră, conform voturilor date de cititorii noștri. A fost o întâlnire revigorantă, o întoarcere în vremurile când se făcea performanță cu pagaia ruptă. Discuția cu marele Patzaichin ne-a lăsat totuși să sperăm că poveștile se pot scrie și la prezent, dar și el ca și noi simte nevoia în 2012 a unor programe de selecție, de pregătire și de competiție atent studiate, bazate pe metode științifice și nu pe capacitățile ieșite din comun ale unui sportiv de excepție.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER