Tudor Musatescu radiografia în România anilor 30 un arhetip perpetuu în societatea româneasca. Aplicabil si o suta de ani mai târziu în politica, deci si în fotbal – de la Vacaroiu si Copos pâna la Dragomir si Iordanescu, cele doua lumi se întretaie curios, dar firesc. Azi, la Dinamo e vânzoleala aceea haotica, surprinsa si de dramaturg în piesa amintita. Conducerea pluricefala a „câinilor” arata ca un partid, guvern etc. tembel în care fiecare vede binele într-un fel si toti au de facut câte o propunere. E clar ca „…escu” ramâne singura solutie!
Acum e Multescu, dar sunt semne din ce în ce mai clare ca din vara va fi Lucescu. Adica, într-un fel sau altul, ca istoria se va repeta. În oglinda. Imediat dupa ‘90 a avut loc aceasta schimbare în sens invers. Se încheia o epoca. În mod sigur de aur din punct de vedere fotbalistic pentru Dinamo. Generatia lui Sabau, Lupu, Stelea, Lupescu, Raducioiu si Timofte se destrama exact în momentul când toata lumea se astepta sa erupa în Europa. „Daca nu venea Revolutia sau daca nu se vindea toata echipa…”, ramâne fraza suspendata în timp. La vara, dupa 18 ani, s-ar putea umple pentru dinamovisti acest gol. Coincidenta, pentru fiecare an trecut, „Il Luce” vrea câte un milion, cu scopul de a întregi un buget major.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER