Vineri am publicat portretul robot al huliganului român: provine din familii bune, are studii superioare și spirit gregar. Dar modelul de fan? Poate fi chiar ea.
 „De ce normalul e privit ca fiind senzațional?”. E întrebarea retorică pe care de joi seara Mirela de la Dinamo, Mo pentru prieteni, o adresează tuturor celor care o solicită să povestească despre incidentele de la meciul cu Slovan Liberec. Atunci, ea a făcut ce nu au fost în stare să facă stewarzi, jandarmi, conducători și mai ales adevărați suporteri. Să încerce să îi oprească pe teribiliștii de doi lei care în turmă se comportă cum s-a văzut, dar care individual sunt niște lași. Mirela este de joi nu numai simbolul suporterilor în adevăratul sens al cuvântului, ci și metafora luptei împotriva huliganismului de pe stadioane. Educatoarea de ultrași!
Iubește de mică Dinamo. Suferă enorm pentru echipă, dar poate fi obiectivă. „Iar au pierdut proștii mei…”, o auzi spunând teribil de simpatic. Și-a făcut un job din pasiune. Lucrează la marketing și promovează imaginea clubului care îi este a doua familie: „Am făcut și cearșafuri cu siglă… Avem și scutece și facem prosoape de bucătărie”, se mândrește mereu cu ce mai apare nou la magazinul de prezentare. Scrie pe blogul său despre fotbal și despre Dinamo și din când în când despre Liverpool, o altă iubire a sa în alb și roșu. Emană bunătate și naturalețe, dar știe să și țipe. În deplasări îi pune la punct pe huligani. Și toate poreclele alea înfiorătoare și rase în cap lasă privirea în pământ ca niște elevi prinși cu cartea deschisă sub bancă.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER